Costel Macovei

Felul în care soarele

se strecoară prin păr mângâindu-ţi ceafa
întrece cu mult dorinţa fărădelegii din vârful degetelor
şi tainicul of mort prea de timpuriu pe buze

îţi sărută pleoapele, dincolo de orice extaz
era o cerere mult prea îndrăzneaţă care se topea
la căldura surâsului tău

se izbeşte de ecoul tăcerilor mele
e la fel de sinucigaş ca şi trenurile de mare viteză
intrate în curbe strânse în ac de păr

intră în viaţa împrimăvărată
îmi dă puterea să aştept o altă zi înnorată
în care să presupun că aş putea fi soarele aşteptat

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

astăzi mi-a fost foarte frig, cumplit
mă strângea singurătatea în spate
şi tremurau toate amintirile
dar unde să mă încălzesc?

m-am închipuit asemeni fetiţei
dar chibriturile erau ude
şi în afară de fumul gros
nimic nu părea să mă ţină în viaţă

m-am ascuns între paginile unei cărţi
dar şi cuvintele alergau despletite de colo-colo
fără să ţină seama că îşi pierduseră sensul
şi că nu mai aveau pic de suflu în ele

ţi-am strigăt numele şi numele tău încălzea
m-am cuibărit suflet în suflet
ca un melc ce-şi zideşte pe iarnă casa
şi am închis ochii. afară?

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe...

cândva, merele erau blânda ispită
cu care-mi amăgeam zilele
dar merele nu au înscrisă veşnicia
şi multe pradă cad putreziciunii,
şi alte multe se usucă încet ca un regret
iar viaţa parcă nu mai e frumoasă

azi merele zâmbesc trufaş
de undeva de unde nu pot fi ajunse
te bucuri că le vezi şi că există
dar altor guri laşi azi plăcerea
de a muşca cu sete sorbind sucul

sunt măr de lângă drum spunea poetul
dar drumul a plecat de lângă mulţi
rămas-am colb şi amăgire
din tot ce-am fost, mai sunt o amintire
ce înfloream şi dam în rod şi eu

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul vieţii

important e să ai aer. apoi muşti până la sânge
şi din sfârc picură lapte altoit, alb şi roşu
ca în şnurul primăvăratic

alungă Doamne gustul cărnii
şi lasă-mă în crugul vieţii cu amintirea sânului
către care cad, miluind pământul cu lacrima mătăniilor

departe, unde nu e durere şi jale
la loc cu verdeaţă. la loc umbrit. de viaţă dorit
acolo, cerul coboară şi sărută tâmplă pământului, descoperindu-se

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hainele cele noi ale împăratului

niciodată în visele mele nu am trecut de nivelul doi al jocului
mereu mi se spunea: ai pierdut (de timp era vorba) şi eram trimis la început
aleea trecea prin faţă tuturor. mă priveau sau de fapt îşi priveau tăcerea
şi cerul obosise strigând că vrea cap de om.

vai ce haină mare ţi-ai luat. şi haina mă certa în timp ce lumea privea amuzată
eram un biet cuvânt stingher într-o mare neomogenă
dar cine nu are nimic de spus să tacă pe vecie.
şi eu tăceam, speriat de câte s-ar fi putut vedea sub haină

uită-te la el. hal de costum. cine i l-o fi dat de pomană?
şi lumea mă strângea din toate părţile, pe la toate încheieturile
tăindu-mi răsuflarea, făcându-mă să arăt ca un clovn
căruia îi cad toate cuvintele, unul după altul, rămânând mut

iubeşte-te cu măsură! ar fi fost un sfat înţelept, dar cine mai ascultă azi?
iubeşte-ţi aproapele. dar ai grijă pe cine ţii aproape. astupă-ţi gură şi lasă ochii să vorbească
şi mai ales ai grijă de cuvintele tale. poartă-le cum ştii şi cum crezi. nu-i mai lasă pe alţii să te îmbrace
pentru ca apoi să râdă strigând că împăratul este gol (după ce spuneau că eşti cool)

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, tu, te-ai descurcat bine

atât a spus,
m-a înhăţat şi m-a aruncat pe umeri. eram uşor ca un nor.
şi devenisem transparent, mai ceva ca mister celophan
am privit în urmă. urmele mele se evaporau
şi-am râs ca un nebun. era ultimul râs
v-am tras-o fraţilor!
nici nu o să mai ştiţi că am trecut printre voi
nălucă plină de regrete
o să vă aştept
timp am.
şi-oricum, altceva mai bun nu am
de făcut

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I have a poem

ai avea răbdare să asculţi un bătrân
povestindu-şi nimicurile zilnice,
numărându-şi bănuţii
şi înjurând instabilitatea economică
şi politică?
mă uit în oglindă
şi sunt surprins de câte pot spune
de nimicuri vorbesc
şi de amintiri strivite între pleoape
cred că o să arunc toate pastilele la gunoi
şi o să-mi retrăiesc amintirile
câte una pe noapte
ca în povestea Seherezadei
şi voi respira cu nesaţ aerul dimineţii
pentru că ştiu că-l merit
poate ne vom mai auzi. poate nu
dar cuvintele mele
vor străbate lumea cu lumina vitezei
revenind de fiecare dată
acolo unde eu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşit din comun

miza cea mare, potul jocului este unicitatea
e plină lumea de anonimi, de sclavi, de farsori
uită că eşti şi tu lume. adună-te să fii cel mai bun

celui care ştie că-i bun nu-i trebuiesc diplome şi recunoaşteri false
el ştie că este şi atât. dar ceilalţi din jur nu înţeleg
şi pentru a reseta jocul inventează trepte

hei lume, lasă morga asta serioasă, coboară în stradă
şotronul aşteaptă să-l sari. aruncă piatra aia odată
acum se face seară.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii pierdute

nu. modelele nu există.
există momente în care poţi avea acelaşi comportament
datorită stereotipurilor, clişeelor, culturii
dar modelelele nu există.
e doar un alt mod de a te înşela
şi de a crea un bonzai siluindu-ţi sufletul
când Isus a spus "sunteti Dumnezei"
nu a făcut altceva decât să ne insufle curajul de a privi adevărul în faţă
căci fiecare e Dumnezeu în felul său
şi pentru a fi Dumnezeu nu-ţi trebuie modele
e de ajuns să fii tu însuţi
numai că eu... m-am pierdut pe drum..

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi pot imagina

că viaţa este o închisoare imensă, fără şanse de evadare
şi singura cale este moartea
fără regrete

dacă ai aflat deja ce inseamnă dragostea
poţi avea o undă de regret
dar dragostea înseamnă mult mai mult

sunt oameni care strâng diverse lucruri materiale fără importanţă
spre deosebire de ei, mie îmi place să las semne
ale trecerii. semne care se şterg greu

dincolo de viaţa asta consumată fără rost
au rămas o mulţime de cărţi şi cuvinte abandonate
dar cel mai mult îmi place să cred în urma paşilor mei prin amintirile altora

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!