Crina Albu

Cine vrea să-i spun povestea cerbului cu cornul rupt

alerga pe-un drum abrupt
când se prăvăli în râpă
şi se pricopsi cu-o gripă

verde-n faţă rânjind pe sub mustaţă
cu aroganţă se puse în clanţă
cu cei de la distanţă

mi-aţi pus beţele în roate
dând din coate pe la spate
mi-aţi umblat la gps
ca să nu văd drumul şes
vinovaţi de-acest imens
complot vă informez
vă avertizez
când voi fi în formă
de-această enormă
greşeală veţi fi răspunzători
nu veţi scăpa nici în nori

[...] Citeşte tot

pamflet de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Co)joc în două tabere

Doamne văd că ceea ce văd nu e
adevărat ating flacăra şi e rece
haosul pare a fi ordonat
întunericul îmbrăcat în
lumină şi nu ştiu pe unde să scot cămaşa de
forţă e complicat să ai discernământ
să fii simplu văd
în locuri sfinte lupi care afişează pe cerul
gurii crini şi trandafiri albi iubirea de
aproapele în dinţii lor e mai presus de Tine şi
înţeleg cum în gaură de şarpe poate
ţâşni izvor de apă dulce e
Cuvântul Tău bisturiu şi balsam
mulţumesc că ne-ai arătat
celor mici

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti tăciune

de ziua înălţării Mele tu te scalzi
în apele adâncului
vino să ne judecăm dacă eşti tăciune te
pot face rouă pe crini
nu căuta înţelepciunea şi puterea pe
înălţimile închinate
universurilor
înguste
sunt cărările Mele mergi pe mijloc
fără să deviezi nici la dreapta unde
dacă vrei să fi (SĂ FII) prea bun
ai putea crede că eşti ca Mine
pe acolo au trecut paşii celui căzut dintre
luceferi nici
la stânga unde o lume colorată cu opusul
poruncilor Mele
îşi deschide fălcile să te înghită

în centru e calea împăraţilor acolo
Sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e un înger

fulgerele nopţii sfâşie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foşnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o uşă
după uşă aşteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te aşteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colţul adâncului

Doamne porunceşte să

[...] Citeşte tot

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre şi flori

sunt raiduri masive de
nori până la capătul zării

cheamă-mă Maria să te întâlnesc la
confluenţa dintre noapte şi zi

îmi deschid inima floare creştetul pâlnie
când mă curge râul din cer
cu mâinile două pietre de moară
macin întunericul şi-l vărs în magma din centrul
adâncului

se defineşte treptat o cărăruie ce duce
spre vârf şi
totul e verde punctat
cu alb şi roz

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu doreşti să te înalţi întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruşi manieraţi
care nu rag toţi trăiesc ca nişte fraţi
blocurile poate au pereţii groşi
sunt mulţumiţi şi cei sensibili simandicoşi

acolo poate că sunt uşile deschise
plutesc toţi ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt şi respectate
nimeni nu-ţi înfige colţii în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toţi măgăruşii sunt binevoitori

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

nu am vrut să te ating nici cu o
petală să-ţi tulbur aerul
treceam ca o umbră de zâmbet sau lacrimă
într-un emoticon
voiam să ştii că-ţi simt pulsul

tu vrei negru pe alb
dar vei descoperi că mângâierile
pe margini de cuvinte
nu te pot face să pluteşti mai uşor decât o
pomenire în
rugul ce nu se mistuie

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt goală

cotropită sfârtecată de cei şapte
ochi
care cutrieră pământul
unde mă voi ascunde

când bucătăriile buncărelor ticsite cu de toate mi-au ajuns
diamante şlefuite montate în
coarnele viţelului de aur la poalele muntelui horeb

oare mă voi înfăşura cu ghirlande de crăciun
sau foi de viţă pentru sărmăluţe
ornate cu leru-i ler

nici întreg muntele athos nu mă va acoperi dacă
nu-mi găsesc punctul de sprijin în
piatra ajunsă în capul unghiului (fără mână de om)
cea aruncată de zidari

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!