Poezii de Crina Sandu
Mormântul
Mormântul nostru cel udat de lacrimile urmașilor
Atât de multe lacrimi încât pământul nu a mai suportat,
Atât de multe țipete, sicriul a fost zdruncinat.
Cavoul nostru de tablă, ruginit și măcinat.
Florile drept ofrande stau înfipte în nămolul tăcerii
Țipetele noastre din coșciugul uitării nu pot fi auzite
Plămânii noștri ne-au abandonat.
Sunetul fanfarei reverberează cu un ecou asurzitor
Lacrimile noastre de cristal au fost spulberate
Ofrandele și-au pierdut culoarea
Odată cu sufletele noastre putrezite.
- durerea contrastantă dintre viața pământească
și cea cerească.
poezie de Crina Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Crina Sandu, adresa este: