Cristi Poe

Pământuri şi ape între patimi şi ispite

Doar să-ţi apleci urechea
şi ţărmurile-ţi vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îţi cântă,
şoptesc poveşti fermecătoare,
incantaţii magice neînţelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie şi mirt,
fumegau înmiresmat
sub torţe de smoală.
Chiparoşi vechi şi neclintiţi
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu ţipete răguşite
de păsări necunoscute.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte detalii despre ţara mea

Acolo
unde iarba se ridică după pasul meu,
unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veşnicie;
unde gardul stânelor este doar un portativ,
pentru fluierul păstorului,
unde norii se grăbesc parcă spre tărâmul promis,
unde cântul lebedei e o psaltică odă către creator,
unde toată suflarea se închină şi-i ridică slavă Lui,
aici
psalmul este parte dintr-o poezie tămâiată,
pământul este brăzdat de paşii străbunilor mei,
pereţii mănăstirilor sînt din rugăciuni întărite
iar vânturile şuieră o litanie învechită.
Aici
Cerurile spun slava lui Dumnezeu
şi întinderea lor vesteşte
lucrarea mâinilor Lui!
Aici!
Chiar aici
este ţara mea!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C V

Ha!? Pe faţă am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosiţe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de îngeri, cu unghiere străine,
din unghiile lor am făcut amulete, fine.
Ha ha, studiază-mi zâmbetul, să ne privim!
Multe slugi mute în expediţii secrete
pentru o aşchie mică, din sabie de heruvim.
Am păstorit în taine lungi un seraf...
şi i-am prins cântul dureros de slavă:
trei secunde - esenţa durerii-ntr-un ţipăt!?
Dar eu l-am închis iute, pe-un usb-stick...
Am desfăcut racle cu moaşte,
făurindu-mi steaua de vise, din frunte!
Mi-am vândut chiar şi o parte din suflet,
pentru o copie a cheii, de la Poarta Raiului.
Ha ha ha! Eu râd şi acum, aproape-mpăcat,
eu sunt acel ins barosan, interesant,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţia virgulei şi îngerul meu

Într-un timp luminat oarecare...
păsările cădeau foarte lent,
ajunse la desăvârşirea prăbuşirii.
Pe toate era zgâriat cu virgula,
numele unui copil.
Conspiraţia virgulei era ataşată,
la trusa de păsări.
O viaţă am flirtat zâmbind,
cu imaginaţia şi moartea
şi nimic!
Cad cruci interesante
iar eu nu le ridic...
Aplecat spre a studia
sentimentul profund al ignoranţei
şi mersului înainte,
într-un mod voit...
ocoleam întâlnirea cu divinitatea,
printr-o constrângere a tăcerii.
Întotdeauna în preajma mea:
îngerul meu!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de toamnă

Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de iţe fine
ondulate-n vânt par nişte drumuri line
lucrare magică în nopţi cu lună plină

sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi şi buze
sunt peste tot şi nu-mi face plăcere

încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la ţară
pentru nişte victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârşit de vară

îmi şterg cu mâneca faţa bizară
şi mai scuip o dată până s-aprind o ţigară
îmi scot din ochii albaştrii şi mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte în trei strofe

Dacă n-aş avea cuvinte, poate, n-aş putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naşte cuvintele,
reflectând datele unei realităţi personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc aşa, cumva profesional,
reuşind faţa nostimă, cu pistrui şi gropiţe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îţi place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulţimii.

Viaţa asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere şi dosnice ascunzişuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulţi, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!

Degeaba!?

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 martie

Înăuntru erau scaune de damă,
parfum de bărbat, o masă
cu o dantelă veche afumată,
flori uscate într-o vază demodată,
două lumânări şi-o iconiţă.
Am făcut scrisoarea asta,
ca să tăcem de comun acord.
Undeva pe-aici se-ascundeu multe fericiri...
dar pentru că azi e ziua ta iubito
ţi-am tatuat: "doi de 8 pe şolduri",
ca două infinituri.

Acum te ţin datoare,
cu cele două 8-uri.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Te-am văzut în noaptea
preţurilor reduse,
în lenjeria ta cu gânduri levitante.
Seriozităţile mele erau grav alterate!
Te urmăream ascuns citind Cabala,
dar mintea afectată mi-aluneca spre:
tralalala.

Aveai voce melodioasă, eu pupile dilatate!?
Simţeam colonizarea lentă a sufletului meu.
Devenisem inamicul neucis cu vorbele-ngropate;
sufleorul inimii îmi arăta ceva şi vedeam greu,
dar vocea mi se scufunda cu bâlbâiala
iar mintea mea şi ochii vedeau doar returnela:
tralalala!

Mi-am ascuns ochii în mâini la spate
şi mintea mi-am lăsat-o într-o carte!
De ghiceşti în ce mână-mi ţin ochii...
şi mintea la ce pagină se-nvârte,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă străină

nu ştiu unde m-am trezit
vin exact spre mine
cineva mă trage de mână doi paşi
camere mici pe roţi alergau în jur
toţi se grăbesc s-ajungă undeva
case suprapuse cu pereţi transparenţi
eu nu-i cunosc
de unde vin ei
cineva mă priveşte cu ochi mari
coloraţi clipind încet
faţa i se întinde ochii aproape i se închid
ca şi când ar vedea ceva vesel
un individ mic dintr-o generaţie foarte tânără
scoate printre buze o bilă sintetică pe-un ax
cu o compoziţie mare de glucide
şi mi-o dăruieşte foarte sincer
văd în contralumină
pe protectorul ce-l ţine de mână
mişcând capul într-un gest aprobator
cineva se-apropie cu o mâna întinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efigiile unei toamne din copilărie

Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâşte migratoare
şi prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foşnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduţă cu felinare uzate,
cu abajururi mobile şi scârţâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trânteşte ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiţ.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă fereşte încet perdeaua.
Vântul ţâfnos loveşte, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalităţi ciudate,
obsedaţi de sunetul unei ambulanţe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!