Cristi Poe

Filozofia rotulei fără martori

Nu-mi convin martorii acestei vieţi!
Mereu am impresia că ei ştiu, mai multe!
În sfârşit...
am găsit gheţarul meu preferat,
pe care o să scriu cu un cuţit,
o variantă a poveştii mele.
Gimnastica de sâmbătă seara târziu
e-o rugăciune, de dumincă dimineaţa devreme,
ca o trădare săptămânală.
Agonia oricărei duminici...
e sănătoasă şi trăieşte,
în pagoda vaselor murdare din chiuvetă;
o sminteală din care avem ce învăţa.
După multe nopţi de iniţiere
în arta căutării graalului,
am găsit coasta lipsă a bărbatului
şi i-am spus, privindu-i lunecos buzele:
dimineaţă,
otrăvind toţi locatarii gândurilor mele,
voi servi micul dejun

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Cărăuşul zilelor de ieri
era un simplu poştaş,
bucuros de aduceri aminte,
parcă vrăjit de-o sirenă stagiară,
ce solfegia dintr-o maşină
şi hipnotizat de-o lumină scumpă,
ce nu avea nicio apartenenţă politică;
o lumină făcută... aşa... de florile mărului!
Viaţa de sub pod n-are amintiri;
speranţa e flămânzită de-atâta post.
Cufărul negru cu versuri albe
pentru lumea cealaltă
nu-i simplu de-nţeles,
are rânduri şi-ntrebări rupte
de simţiri şi cuvinte-n veri netrăite,
deci e tot... de florile mărului!
Ca un final sigur de egalitate
într-o ironie reconfortantă
şi-o sete de pierdere,
aici e-o singură religie:

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernul a interzis jocul şotron, pe motiv că se zgârie pământul

Respiram din reflex un mental defect
şi mă plictisisem să mai mănânc;
priveam focalizat în simplul perfect.
Virusul mental asocia anotimpurile
cu matrici longitudinale
şi naivele puncte cardinale.
(de mergi mult în nord, ajungi în sud)
Nordul să fie primăvară...
iar vestul să fie vară,
lateral iarnă, cu peronul pe stânga.
Chipuri ondulate de valuri,
ochi în ochi... pas într-un vals.
Dintr-o... curiozitate aproape bolnavă,
doream intuiţia rolului stabilopodului!
În genunchi... faţă-n-faţă, sărut,
şi salt într-o groapă fără Mariane,
de mâini spre adânc,
pe-o saltea de apă negru-absolut,
cu toate anotimpurile-n aşteptare!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuiul cătării... de dragoste

Dacă aş fi în braţele tale
îmbrăţişându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aş lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ţi-ar fi rea?
Atunci le-aş opri
ţinând ochii deschişi
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respiraţia?
Atunci m-aş lăsa prins de-a ta:
mai aproape, mai departe,
mai aproape, mai repede...

Mă bucur că nu ştii ce fac
gândurile mele cu tine chiar acum:
prostioare drăguţe, legată la ochi
şi forţându-te să mă simţi,
lovindu-te cu săruturi de fulgi încălziţi,
dintr-o carte de colorat mai veche,
unde-au fost sistate toate anotimpurile...

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între apus şi răsărit (movie on)

De supărare...
m-am dat de trei ori peste cap,
mutându-mi traiul într-un broscoi bătrân,
cu picioare crăcănate, articulaţii umflate,
gura lungă, holbat, şi cu multe dungi pe spate.
Nicio sirenă nu se mai ferea de mine.
Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu
şi m-am mutat între prăpăstii abrupte,
lângă un tău neştiut, întunecat şi liniştit.
De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.
Într-o zi...
o femeie tare frumoasă, a dorit să vadă,
ce e liniştea absolută,
alunecând,
lăsându-se să cadă!?
I-am adus repede apă şi-am rugat-o frumos!
Cu ultimele puteri,
s-a dat de trei ori peste cap.
Îşi revenea! Rănile i se-nchideau.
Atunci m-a sărutat şi vraja s-a schimbat!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Fără strigăte,
aranjasem
un ritual tăcut, de despărţire.
În raclă
mai erau 2 vorbe goale,
spoite cu mir, adus din Malaezia.
Aş putea zbura, de nu mi-ar fi frică;
oricum aş zbura, n-aş realiza altceva.
Trebuia să plecăm
şi-am inventariat, fiecare a 2-a frunză căzătoare,
într-un album de familie.
E-o după-amiază ce merită povestită,
intre 2 buzz-uri,
în care mama îmi face reproşuri,
că stau pe invizibil.
M-am externat într-o primăvară
dar salvasem reţeta singurătăţii,
de la al 2-lea înec.
Apoi am călătorit,
printre visele a 2 sirene gemene,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuscrisele de la marea lume moartă

Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzaţia că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârşitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină şi alt întuneric.
Noi rătăceam resemnaţi, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleaşi detalii.
Întunericul meticulos păşea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simţul tactil,
o vreme pipăibilă şi bună
se scurgea, printre veşnicii înnoptate.
Din câte ştiu, n-aveau nici lună!
Aş fi putut să mă ridic şi să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe şi minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
şi poemele grele făceau pagube mari,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minipoem cu femeie care plânge frumos

Tăcerea
ca o stăpână a liniştii
are şi strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieşire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristeţea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod şi pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!

Între două fulgere
e-o vreme încorsetată ca un blestem...
doar ecoul surprinde,
făcând trimiteri, spre a doua judecată.

Smintiţii rătăcesc benevol,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădejdile unei dimineţi

Ştiri
cu hoţi calificaţi şi imunitate politică
talk show-uri şi ediţii neterminate
despre euro-puşcării interesante
în care hoţii sunt ctitorii acestor
mănăstiri pentru suflete evoluate
urmează ştirile despre războaie
că odată şi-oadată tot trebuie să înceapă
din reflexul de-a nu sta acasă am ieşit
nu-i corect să nu şti în ce parte s-apuci
pe drum am făcut un itinerar cu retur
pe muchia încrederii că voi adormi
uneori
îmi vine să strig
alteori
fără să vreau sughit
cel mai des
tac şi mănânc fără motiv
rareori mai visez
şi visez că alerg printre pomi de crăciun

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul

Oamenii de ştiinţă au descoperit,
o imensă fisura greu de-acoperit,
între real şi virtual unde se scurg,
nici nu ştiu bine cum să explic!
De fapt se scurge aproape tot.
Priviţi şi dumneavoastră atent în jur,
cum dimineaţa se scurge pe furiş,
soarele dispare uşor, tiptil,
zilele aduc ce-a rămas sub abajur:
nimic nou! Timp mort, auxiliar, volatil!
Oameni buni... e mult mai grav!
Se scurge omenia, bunul simţ,
se duce însaşi fericirea tuturor.
Toate alunecă printre-ntuneric şi lumină
acolo unde lucrurile-ncep sau se termină!

Dar conform legii vaselor comunicante,
în locul tuturor scursurilor drenate,
ceva trebuia sa ocupe zonele abandonate.
Cineva a spus: "Acesta e Întunericul!"

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!