Cristi Poe

Nu. Nu ştiu ce parte din viaţă urmează

Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puţine lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecţie de gânduri ruşinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignaţia mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deşertăciunile,
am pus becuri, şters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
şi simt lumina şi rostul creaţiei...
A trecut un sfânt tăcut... şi m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Lunii... sau poveste despre dulciuri, ca să ne simţim ca acasă

Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru,
dar nu-i corect spus, că dispreţuiesc totul.
Dispreţul e-o formă de neînţelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Ştiu! O să-mi amintiţi acţiunile umanitare
de ecologizare a Lunii!
Elevii de la Casa Pionierilor etc.,
s-au dus să cureţe Luna de:
pet-uri, chiştoace, cutii de bere.
Însă numai pe faţa noastră a Lunii!?
Oare pe cine ar trebui să omor,
ca să aflu,
de ce Luna are doar o faţă, de zeci şi sute de ani?
Adică sunt om, am şi eu nişte nevoi,
voiam să scriu cu pişu nişte manifeste
sau ceva apocrife despre zeul Cronos.
Vă rog respectaţi-mi dreptul la intimitate,
vreau s-o fac pe partea întunecată!
Se zvoneşte că Zeul cel Puturos,
a operat Luna de organele interne,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda marelui vis

Stagnând în dorinţe cu istoricul şters,
dobândisem un iz personalizat de naftalină,
ca un unchi ramolit în pijama.
Încă mai jeleam cumva "marele vis",
într-o recapitulare... înainte de-al ştrangula.
Cu mult bun simţ, din lesa lui
îmi şoptea, amănunte demult pierdute.
Ştiind că dimineaţa îi aducea executarea,
reuşea să se concentreze de minune!
Bunul simţ...
e-o compilaţie de prejudecăţi,
însuşite până la majorat.
Eu am rămas un bătrân cu apucături de minor,
sufletul fiind convins de tinereţea lui infantilă.
Urmează o chestie frumoasă, numită: Viaţa!
Adică multe bucurii, desfătări şi poveşti cu voioşie,
din inerţia unui şir de accidente şi greşeli;
pierderile, durerile, fiind cel puţin egale cu primele.
Răsare soarele
peste provincia rivală.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţă în pâclă

zorile-s o beznă criptată
de ţărâna planetei agăţată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n obişnuinţă
pentru toţi pământenii
tot pământu-i o temniţă

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un altfel de răsărit

Dacă aş putea,
aş muta răsăritul în spatele gradinii fiecăruia, aleator.
De-aş putea,
aş subvenţiona în totalitate fericirea
şi aş instaura: frăţia zâmbetului.
Tuturor le-aş implanta un cip,
pentru a nu mai pirata iubirea!
Apoi aş da o harpă fiecărei neveste,
pentru a-i cânta soţului, în strună.
Aş scurta ziua, în favoarea somnului.
Poate chiar aş modifica Sistemul Solar,
în avantajul zodiilor nereuşite.
Aş interzice umbrele,
printr-o poruncă adăugată celor zece.
Dacă aş putea, împreună cu cineva...

Dar vă rog să mă iertaţi!
Fac multe treburi murdare,
doar pentru a trăi.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rescris cu stele căzătoare

Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare şi căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ţi adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi frântă, doar cu ochii pe ea.
Apoi era mare...
îi crescuseră aripile,
înlăcrimată şi obosită
am aruncat-o spre tine,
în valurile mării chiar,
pentru că stelele
căzuseră
iar.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de dragoste cu titlul: Păreai o fiinţă

Am descris arta tăcerii tale,
fără să sacrific niciun cuvânt.
Iartă-mă că n-am calităţi paranormale
şi nu pot muta munţii,
deşi mi-am propus ferm: să fac minuni!
O să-ţi pictez răsăritul umbrei,
de la toate răstignirile răscrucilor,
adunându-le ca la o şedinţă foto,
în contra-lumină.
Deficienţele manevrelor sexuale
m-au surprins, cu ascendentul în fecioară!
Apoi într-o depresie de toamnă noaptea,
provocându-mi ştiuta senzaţie de zbor:
azimut ok,
corecţie de derivă ok,
manşele până la bangul sonic!
Catapultare!
În cădere mi-am amintit,
grafica de pe spatele cărţilor: Păcălici.
Nu vă faceţi griji pentru mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portalul dintre vise şi real

M-am visat un amant normal,
într-un sac de folie neagră,
etichetat la picior:
"mort după tine
şi trişat în interiorul sărutului,
după chipul şi asemănarea ta".
Astfel cuvintele s-au eliberat,
printr-o sclipire mică de geniu,
ajutate de-un urlet prelung
şi sănătos.
Virtutea adevărului naţional
a fost cimentată,
într-un mortar de minciuni
cu întărire rapidă,
au pus gresie, faianţă, multe altele.
Alţii au venit cu toată lavabila,
încât n-am mai recunoscut nimic.
Asta ne-a ajutat în confuzia
natalului
şi împinşi elegant

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poză cu liniştea nopţii de dragoste, din profil

Priveam decent codiţa ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau, cu transpiraţia fină din decolteul tău.
În faţă, bluza ţi-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei depresiuni,
de lângă singurul tău munte.
Încă priveam în fusta ta plisată.

Iubesc bijuteriile tale nonvaloare.
Călător în timp, prin regatul sforilor,
aş fi tras un fir, din bluza-ţi croşetată.
Ajutat de limbajul cu bezele
făceam jonglerii, cu gânduri sociale,
dar privirea mea era tot incendiată,
şi-agăţată rău, în fusta ta plisată.

Prinşi în satul căzut într-un borcan, de compot,
ca două jumătăţi mai mici de-un întreg,
visam fierbinte la o dragoste lavabilă,
fără întrebări, melancolii ieftine,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servirea dejunului la pat, ca lumea!

E vorba de-o dimineaţă măiastră,
c-un soare mofturos pe răsărit,
în lipsa unui mic dejun alcolizat,
înmuiat bine-n cafea cu fum.
Am ridicat un lampion peste lume
şi umbra lui creştea... creştea,
ca un OZN!
Ca o imensă navă mamă,
ca un asteroid apocaliptic!?
Apoi
cazu întins, ca o balegă de brend,
care-a pierdut puterile paranormale,
într-un pariu skandenberg, cu portarul.

Cu poamele legale la ofertă
te simţeam, ca un cefalopod,
încâlcit în preludiul hipnotic
al tentaculelor şi braţelor,
ca un octopus minion simpatic.
Eu,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!