Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Cristian Neagu

Poezii de Cristian Neagu

La mormântul lui Adrian Păunescu

Academii, biblioteci, condeie,
Ornați cu doliu simboluri și lucrări;
Din măreția FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.

Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toți
Și nu există recurs la sentința de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morți.

Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ți scriu așa devreme
Poemul despărțirii fără sens,
La trecerea-ți spre umbrele eterne.

Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, și la Ip,
În munții Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morții spirituale-n acest anotimp,
Și-n evidențele de Bârca e minus un localnic.

[...] Citește tot

poezie de Cristian Neagu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Eram...

Eram și carne și pământ
Eram o șoaptă de pârâu,
Dar în contextul absolut
Rodisem într-un spic de grâu,

Eram iluzia compactă
A unui fapt redat în sine,
Eram renașterea la vatră
Și mai eram... gustul de pâine,

Eram probabil prin ispită,
-sub auspiciul de erată-
O viață tristă, risipită
În rame cu natură moartă.

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 septembrie 2015)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna iubito prin valurile reci
Să naufragiem alături spre țărmul anonim;
Nici eu nu știu, nici tu nu înțelegi,
Unde-i rămasă lumea din care noi venim.

Avântă-ți trupul ud în bezna vieșii mele
Însuflețind speranța ce stă să se stingă,
Cu-n pătimaș sărut sub căzătoare stele
Lăsându-le mirific să ne ningă.

Sprijină-ți fruntea pe umărul meu
Și lasă șoapta iubirii să se strecoare,
În obositu-mi suflet plebeu
Ce ți se-nchină smerit, la picioare.

Dă-mi mâna iubito prin furtună,
Urgia să ne poarte pe-amândoi
Într-un Paradis cu vegetație nocturnă,
Și-o altă lume să-nceapă cu noi...

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Preambul la despărțire

De la un timp mor amintirile în noi
Sau poate, noi murim în amintiri,
Egalizând dimensiuni de ceață și noroi
Peste descompuse oglindiri.

Tăcerile îmbătrânesc în ochii tăi
De anotimp orfan și fără nume,
Stau risipite insomniile-n odăi
La veghea despărțirii noastre, cea de mâine.

Ne evităm ca doi bolnavi în tratament
Privindu-ne pe furiș, refractiv,
Scotocind prin circumstanțe după argument
Cu teamă de acel verdict definitiv.

Până și gândurile ți se sting în plâns
Împărțindu-te între aici, și-o ușă grea,
Prin multe întrebări făr-de răspuns
Mă tem că s-ar putea să nu mai fii a mea.

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parcurs

Am strigat: "viață"!
și gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcați de responsabilități,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu mă înveți
că moartea este
singura certitudine a vieții
ori că...
durerile
nu stau în viață
când inima

[...] Citește tot

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele și starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Și fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Și despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunță
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculță,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

Deapănă văzduhul cețurile dese
În somnolența amorțirii policrome;
Vecernii cu struguri stafidiți pe mese
Cădelnițează-n lume tămâie de noiembre.

Și parcă o simfonie pătrunde confuză
În spirit enigmatic de brumar;
Discret - printre ramuri - mai cade o frunză
Precum fila vieții din calendar.

Fantasmele unei nunți de odinioară
Cu floarea miresii la guler de vânt,
Colindă pe brumă descântând de seară
Fruntea cerului, nouri picurând.

O tulburătoare nostalgie se închină
La icoana toamnei; simultan,
Rugându-se ca peste lume să revină
Parfum de gutui, așezate-n geam.

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Singurătatea îmi plânge cu capul pe masă
Înnegrind și mai mult pereții nezugrăviți,
Se-agită, cuprinde, și mușcă nemiloasă
Până și din rugăciunea mea către sfinți.

Așezată confortabil la capăt de pat,
Singurătatea trosnește-n mobilier
Oasele nopților încrucișate dezordonat,
Privindu-mi în ochi nesomnul de ieri.

Singurătatea niciodată nu doarme,
Mirosind a gând din trecut și pustiu
Răpește lumina ferestrelor oarbe,
Îndemnându-mă spre drumuri pe care nu le știu...

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai treci din când în când prin viața mea...

Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.

Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...

De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tangențialul destin

Anii mei...
Mulți ani cu întâmplări, suferințe, riduri.
Câteva bucurii acolo, în rest... profundă uzură,
Păcate ale tinereții înscrise la mituri
Cu tot cu fotografii, într-o broșură
Din care,
Tânjind după zăpezile uitate pe coama stâncii,
Venit de pe tărâmul copilăriei mele, se întrebă copilul:
"Doamne, pe unde o crește copacul din care, îmi vor tăia
scândura crucii?"

Ce întâlniri ciudate programează destinul!

poezie de Cristian Neagu (5 martie 2013)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Cristian Neagu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook