Cristian Vasiliu

Iarna

Întârzie de-o lună,
la întâlnire iarna
şi îi pândesc zăpada
înghesuit în beci,
acolo unde-n umbră
bolboroseşte vinul
şi Sfântu-mi dă dispensă
la chefuieli pe veci;

o mai astept o lună
până termin butoiul
şi până când iubito
la altul o să pleci,
lăsându-mă drept pradă
copiilor zanatici
cu ochii de mătase
şi picioruţe reci

şi-apoi din resemnarea
întinderilor albe

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 133

a rătăcit pe coridor nebunul
bătrân cu ochi fierbinţi, în pijamale,
prin avalanşa paturilor goale
şi reci, târându-şi hotărât furtunul;
în ciuda junghiului acut din şale
şi-a amintit că astăzi e Ajunul
Crăcinului şi unul câte unul,
a împărţit nimicurile sale:
medalii ruginite şi o poză
cu regele, vecinilor de sală,
un disc ciobit de patefon cu Tosca,
lui Popa, veteranul cu artroză
iar la sfârşit, acelui ce se scoală
de-atâtea ori să urineze, plosca.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 61

În discotecă, sub lumina crudă
A reflectoarelor apatice, la bară,
Dansând pe ringul lustruit cu ceară,
Îşi etalează vag o coapsă nudă,

Vulpiţa rea ca să îi facă-n ciudă
Unui cioroi bătrân cu pana rară,
Ce-n colţul său, în fiecare seară,
Cu cascavalu'-n buzunar, asudă.

Încet, încet, dorinţa îl sugrumă
Şi'acceptă flasc când ea propune-o sumă
Drept onorariu ca s-o vadă goală,

S-o pipăie sau s-o frământe-n budă,
Dar, la sfârşit, dupa o scurtă trudă,
Face infarct”.”Povestea e banală!”.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 99

Se lamentează iarăşi, în poeme,
Poetul – locatarul de la nouă,
Gălăgios şi aiurit, că-l plouă
Cu armonii lacustre şi se teme

Că face igrasie de la rouă;
Propun solemn ca cineva să-l cheme
Din cer, să-l dojenim cu anateme,
Chiar mâine în sedinţa de la două.”

“De-acord! Să-l izgonim, c-avem probleme:
Noapte de noapte, ars de insomnie,
Aruncă din balcon cu crizanteme

Ca să-ncălzească piatra arămie
A norilor, se scoală-n vis devreme,
Şi-n Rai sta clandestin, fără chirie!...”

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 72

Un anotimp coclit se-mpreunează
Cu vântul şfichiuind printre morminte;
Mă fulgeră aducerile-aminte,
Şi umbrele pe cruce se aşează.

Prin volbura de frunze şi cuvinte
Mi-e iarnă siderală şi-'noptează
Regretele, la căpătâi, de pază,
Desţelenind vremelnic juraminte.

Când mă fixezi de dincolo de poartă
Şi cad în juru-mi îngerii de-a valma,
În sufletul de lut mi se deşartă,

Ademenite, ruga şi sudalma,
Cu unghiile, pumnii şi cu palma,
De parcă nu sunt viu şi nu eşti moartă.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 114

De la-nceputul lumilor te ţine,
Purtându-mi legământul, ca un zeu
Dizgraţiat, spre Hades, pieptul meu,
Prin râuri de sudoare şi suspine

Şi ferecat sub ceruri opaline
În chingile-amintirii – Prometeu,
Îmi ciugulesc regretele mereu
Din dorul care-mi fumegă în vine.

Cu palmele, ‘nainte de maree,
Sub faldurile stâncilor, îmi ţip
Destinul frânt al dragostei, femeie,

Cu trupul de sirenă şi un chip
De Afrodită, într-o epopee,
Nebun si orb, de-a pururi, pe nisip.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tassos noaptea 24.07.2019

Se nasc în porturi primele lumini
Şi munţii-s flăcări vii în depărtare;
A coborât un zeu al liniştii în mare
Şi-oftează-a dor pădurile de pini.
În fiecare golf e-o sărbătoare;
Pe maluri valurile-aduc jivini -
Sirene albe ce-amăgesc străini
Prin negurile cu miros de sare.
Un vas stingher străbate calea lunii
Ce se înalţă-ntreagă ca un far
Pe continent, iar semnele furtunii
Din glasul spart al vântului dispar.
În mine-aud cum se trezesc străbunii
Greci şi pornesc în lungi voiaje iar...

poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!