Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Cristina Rusu

Poezii de Cristina Rusu

Ploaia la pian

primele clipe
ale acestei dimineți,
tu și ploaia
tandemul unei iubiri
în toamna purpurie

acorduri limpezi -
vântul în ecou prelung
poartă gândurile

rugul de frunze
grațios se întinde
sub fereastra ta -
doi ochi surâzători
și-o țandără de soare

ploaia la pian
povestea vieții noastre
melancolie...

[...] Citește tot

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Concentrat de engleza - Clasa 7" de Cristina Rusu este disponibilă pentru comandă online la numai 10.00 lei.

Albastru

surâsul tău
arc întins între două țarmuri
e asemenea unui șarpe cenușiu
vântul duce glasul marinarilor
cursa nu se încheie niciodată
ca și cum ne plimbăm în cerc
navingând spre nord
întrebând despre timpul probabil...

marea se întunecă
timpul e văzduh fără formă
și fără culoare
numai meditație sub razele soarelui
transparență...

întorc capul uitându-mă peste distanțe
desenez în aer ideograma
celui mai simplu te iubesc
un albastru firesc
ce dispare încet

[...] Citește tot

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea de iasomie

florile de iasomie s-au trecut
și numai culoarea ochilor tăi
mi-a rămas în venele albastre
ce poate fi un gard îmi spuneai
distanța de la suflet la suflet
poate de aceea zborul fiecărei clipe
mi se părea mai scurt
viața din ape a urcat pe uscat
ca în cele din urmă să se intoarcă în ape
am înțeles că nu suntem decât
o umbră și încă o umbră
deși umbra ta era un poem fără cuvinte
eu am rămas pământ
veșnic nelipsit de la întâlnire

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O iubesc așa

știu sigur câte zile are
o mângâi și ea râde
de parcă îi mângâi inima
acolo unde suflă vântul
oasele sunt prea dure tăioase
adoarme cu tâmpla pe un colț de stâncă
și-n somn trăiește un vis
unde casele sunt albe
și atât de mari
prin valea de la capătul satului
trec munți întregi de apă
oamenii coboară spre vărsare
pare că în orice clipă
norii se scufundă în șuvoiul de lumini
verdele tot se adună în unul
soarele în razele verzi fierbe câmpia
ea întinde o mână spre inimă
dincolo de vis oceanul...

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Cristina Rusu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Cristina Rusu

Dacă îți plac cele spuse de Cristina Rusu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!