Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

D.H. Lawrence

Poezii de D.H. Lawrence

Auto-compătimire

N-am constatat niciodată ca unei creaturi sălbatice
Să-i fie milă de ea însăși.
O pasăre cade moartă de pe creangă
Fără să-i fi fost vreodată milă de ea însăși.

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fii si indragostiti" de D.H. Lawrence este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.90- 17.99 lei.

Puterea mării

Vezi cum marea se sparge-n bucățele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?

Am prins eu vreodată din mare
cu brațele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
și curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realității?

Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insulițele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?

Și oare este oceanul trupului meu – ocean

[...] Citește tot

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balenele nu plâng

Ei spun că marea-i rece, dar marea conține
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic și mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinți, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spații noi și se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, cașaloți, rechini ciocan, ucigașii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafața mării respirația lor năvalnică și fierbinte!
Ei și ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor șapte mări –
pendulează prin apa salină într-o beție desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
și se răsucesc în masive și intense dorințe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipește de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieții:
și, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roșu de sângele balenei,
o protuberanță lungă, violentă, un vârtej marin vine și se-înșurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Și peste podul care-i unește-n minunea-încleștării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace și încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,

[...] Citește tot

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nava morții

I

Acum e toamnă, e vremea fructului care cade
și-a unei călătorii lungi pe apele uitării.

Merele cad ca niște picături mari de rouă,
umplându-se de vânătăi, pentru-a evada din ele însele.

Și-a venit timpul de plecare, de a-ți lua rămas bun
de la tine și-a găsi o ieșire
din sinele care se prăbușește.
II

Ți-ai construit nava morții, ai pregătit-o?!
O, construiește-ți nava morții, pentru că vei avea nevoie de ea.

Gerul neîndurător e aproape, merele vor cădea
unele după altele, rănindu-se, pe pământul înghețat.

Și prin aer vine moartea ca un miros de cenușă!

[...] Citește tot

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pian

În amurg se aude o voce blândă, o femeie cântând
Pentru mine. Mă întorc în trecut derulând filmul anilor, până când
Văd un copil așezat sub pian, în clinchetul corzilor vibrânde,
Lipit de piciorul mamei care, în timp ce cântă, surâde.

Deși nu vreau, farmecul insinuant al acelei muzici
Mă învinge, iar inima îmi cere să plecăm de aici
Spre serile Duminicii de-acasă, gătite cu zăpezi de altădată,
Cu cântece în salonul primitor, acolo unde pianul ne așteaptă.

Astăzi zadarnic marele tenor urcă octavă după octavă
Într-o izbucnire apassionado. Armonii vechi se revarsă-n mine ca o lavă.
Zilele copilăriei nu au început și nici sfârșit, adultul care sunt
Se pierde-n mareea amintirii – și plâng ca un copil după trecut.

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elefantul se-împerechează fără grabă

Elefantul, sălbăticiune mare, străveche și deșteaptă,
se-împerechează fără grabă;
își găsește mai întâi femela, apoi așteaptă
– nu trece imediat la treab㠖

un sentiment în inima lor mare și sfioasă,
încet, încetișor să crească,
în timp ce lenevesc în albie de râu mâloasă
unde pot bea și pot să pască,

și de unde, panicați, se năpustesc în baraj viu
de pădure cu întreaga turmă;
și dorm în liniștea compactă, și se trezesc târziu
alături, colos lângă huidumă.

Astfel, molcom, marile inimi fierbinți de elefant
se umplu de patima iubirii
și marile sălbăticiuni se împerechează rezonant,
și-ascund focul lor secret privirii.

[...] Citește tot

poezie de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ei spun că marea-i lipsită de iubire

Ei spun că marea-i lipsită de iubire, că în mare
iubirea nu poate trăi, acolo e numai golul, particule sărate
de viață lipsite de iubire.
Dar, iviți din mare,
delfinii fac tumbe-n jurul corabiei lui Dionisos,
pe-al cărei catarg sunt împletite vițe viorii
care sus se termină-n curcubeie de purpură-întunecat㠖
și, hop, ei dispar, iradiind de încântare, cu nasul în valuri!
Iar marea-l primește-n patul ei pe Dionisos
în balansul alintat al acestor mici și fericite ființe marine.

poezie de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pianul

Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Și mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil așezat sub un pian și-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă și cântă zâmbind.
Și fără să vreau, acest cântec subtil și atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era și iarnă afară
Iar pianul vibra și odele noastre către cer se-nălțară.
Dar acum în zadar aș începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare și negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, așa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest șuvoi de-amintiri, și plâng ca un copil după trecut.

poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de D.H. Lawrence, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

D.H. Lawrence

David Herbert Lawrence
D.H. Lawrence
romancier, nuvelist, poet, dramaturg, eseist, dramaturg și critic englez

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook