Poezii de Dana Ene, pagina 14
La mulţi ani, Femeie!
poetul o îmbracă în cuvinte,
în flori,
în simboluri,
apoi o plimbă
prin lumea lui imaginară.
cerul atârnă deasupra lor
ca un fagure imens
în care stelele eclozează.
o îmbrăţişează,
da, o îmbrăţişează
dar ea are copii de născut,
seminţe de pus la încolţit,
apa de dat în clocot,
pământul de afânat,
viaţa de luat la picior,
aerul puternic al fiecarei zile
de tras în piept.
[...] Citeşte tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii despre oameni
am învăţat de la avari că drumu' anevoios
e un cuţit fără mâner ce taie pân' la os.
am învăţat de la stăpâni că lumea nu-i a lor
că întrutotul ei depind de viaţa sclavilor.
am învăţat de la săraci că avuţia stă
în germenele dragostei cum a-ul stă în ă.
şi am învăţat că omul între zi şi noapte
peste drumul vieţii trece în drum către moarte.
..........................................
dintre lecţiile vieţii una este care
m-a-nvăţat că din ruine cad mărgăritare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre
tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit
s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălţat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel
se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minţii plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini şi umbre
nicio femeie nu mai e zidită.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am
Mai am o zi, mai am un ceas,
Mai am un strop de vin rămas
Din toamnele căzute-n şez.
Mai am o lacrimă de şters!
Mai am o stea, mai am un vis,
Mai am un foc, încă nestins,
Din tot ce n- am putut să scriu.
Mai am în suflet să îţi fiu!
Mai am nădejde, mai am har,
Mai am pe limbă gust amar
Din a eşecului otravă.
Mai am luceferi în dumbravă!
Mai am culori, grădini şi cer,
Iar de va fi-ntr-o zi să pier
[...] Citeşte tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile mării
se întindea pe ţărm
iar mâinile-i
împodobite cu alge
deschideau ferestre
castelelor de nisip.
"cineva să-mi răspundă!"
ţipa marea
şi umbra pescăruşului
îi trecea peste chip.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărginire
între ea şi restul lumii
se tot deschidea o fereastră
prin care trecătorii îi priveau în suflet
ca-ntr-o odaie cu toate lucrurile
puse la locul lor.
ea nu vedea altceva
decât marea
clasându-şi valurile,
nu vedea altceva
decât toamna
clasându-şi frunzele,
nu vedea altceva
decât cum umbrele trase la indigó
se înghesuiau în noapte
ca într-un clasor.
între ea şi restul lumii
se tot deschidea o fereastră
deloc întâmplător!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melopee
Din degete doar ramuri,
Din inimă văpăi,
Din gură doar un clinchet
Strident de zurgălăi.
Din vorbă un liman
De freamăt... Din călcâie
Doar scăpărări de pietre.
Din dragoste - făclie!
Din iarnă un ceaslov
Cu sfinte rugăciuni.
Din coşul pieptului,
Focul a doi tăciuni.
Claviculă prea albă
Din al luminii os
Şi guler de mătase
Din glasul tău duios.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforă
Pe un tărâm necunoscut
Rupt parcă din poveşti
Trăia, fără să fi văzut
Meleaguri pământeşti,
O fată, cum doar Eminescu
Ştia să o descrie.
Era... ca o metaforă
Închisă-n poezie!
Lacrima Lunii îi spăla
Obrazul, fruntea, gura...
Iar noaptea, mai că-şi învelea
Şi gândul şi făptura
Cu aripile unui înger
Menit s-o protejeze
De răul care-ar fi putut
Să o atragă-n mreje.
Dar ea, pierdută-n depărtări
Privea planeta albastră
[...] Citeşte tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare
Aerul a încremenit,
ca o pojghiţă transparentă,
între ieri şi azi,
între azi şi mâine,
între noi.
Dacă aş întinde numai mâna
atingându-l,
ar tremura,
s-ar topi
şi ar curge şuvoi.
Mi-ar pătrunde-n urechi
gândurile tale,
ca nişte proiecţii sonore
ale unui refren sacadat,
Ori te-aş strivi,
expirând greutatea vremilor
de altădat',
păstrând constant
echilibrul amintirilor mele.
[...] Citeşte tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog de primăvară
Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară
Lăsând pradă norilor
Mugurii degetelor?
Şi de ce-ţi răsar în barbă
Corcoduşi cu floare albă?
Miroşi a parfum strident,
Glasu-ţi este un torent
Ce trece printre coline
Ducând zumzet de albine
Şi ropot de ploaie caldă...
Ochii tăi vor să mai vadă
Caii verzi păscând lumină
Din a soarelui grădină.
Părul tău - crengi despletite
Prin păduri de tei pitite.
Glezna ta - rece pârâu,
Genunchii-ncolţiţi în grâu.
Primăvară, primăvară!
[...] Citeşte tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dana Ene, adresa este:
