Poezii de Daniel Dăian
Suntem atât de puțini
în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei
într-un alfabet al învârtirii
încât
ne întrebăm
care pic din noi ar fi capabil să fugă
și să spună lumii că din cauza noastră
toate întâmplările lor sunt asemenea
nu doar simple coincidențe care dau naștere unei viituri de înjurături
înainte și după scriptura unei mirese
proaspăt ieșită din calvarul ei alb
eu sunt doar un șofer
îmi conduc automobilul ca un bisturiu printr-o beregată
iar tu ești o noapte înfiptă în auz
la fel ca și o pasăre în zborul ei
așa că lasă
lasă sunetele să treacă
lasă acel nimeni să ridice piatra
care o să mângâie obrazul de mai târziu
lasă dimineața împușcată din pat și pleacă
[...] Citește tot
poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer fragmentat într-un orizont orizontal sau poem despre celălalt eu care a murit
într-o solidaritate suspectă
prejudecata mea este un portret din flori
căzut în partea a doua a calvarului
pentru că și identitățile se pot naște din mai multe mâini
la fel cum se nasc copiii din mai mulți bărbați
în fiecare zi scriu tiranul din mine
până i se întunecă toate celulele
și în fiecare noapte sunt ziua care a trăit
așa că omule
prietene
dumnezeule
nici nu ai idee ce greu este să te ascunzi de tine
în tine
nimicul este o încăpere în care plouă
știai asta?
poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Daniel Dăian, adresa este: