Daniela Gumann

În aburi de cafea

În aburi de cafea,
Îţi caut tot mai des privirea.
Închid ochii,
Şi mă prefac, că te ating.
Tu taci.
Mă faci să cred că nu mă simţi.
Dar eu te văd,
Te simt, şi te ating.

Duc ceaşca
Încet spre buzele-mi setoase
Aşa. Acum,... îmmm
Te simt tot mai aproape.
Simt cum pătrunzi în mine,
Iar eu îţi simt căldura
Şi după prima-nghiţitură
Mai vine încă una.
Dorinţa creşte tot mai mult.
Aşa. Acum,... îmmm
Ţi-am cunoscut şi gustul

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Eu nu ştiu ce poate să însemne
De-atât de tristă sunt din nou.
Să fie oare o simplă întâmplare?
Să fie oare un ecou?

Răcoarea înserării, încet, subtil, coboară
Iar pacea şi liniştea amurgului devine tot mai clară.
E timpul, când stau la birou cu condeiul în mână,
Momentul când, gândurile-mi vin ca o furtună.

Eu nu ştiu ce poate să fie
De somnul la mine n-a fost
Ori poate o altă poveste începe să-nvie
Şi totu-mpreună se leagă cu rost.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea iubirii

Când vine seara, ea ştie c-ai să vii.
Ea vrea să o iubeşti, să-i fii aproape,
Tu ştii s-o cucereşti numai cu două şoapte
Şi speră că într-o zi la ea tu să rămâi.

Şi vă iubiţi intens şi pătimaş
Tu o săruţi ca scos din minţi
Plin de nesaţ îi strângi sânii fierbinţi
Şi îi contempli trupul ei golaş.

Împleticiri de trupuri, şi ispite dulci
Inconştienţă beată cu dorinţi perverse,
Cu freamăt ademenitor, în vrajă o aduci
Şoptindu-i vorbe din gândurile ei culese.

Prea scurtă vă pare vouă noaptea
Orele se scurg şi vă cuprinde-ntristarea
E timpul să spui "la revedere" plăcerii
Şi-apoi să dispari ca norii în vântul serii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

E noapte.
E târziu, şi somnul tot nu vine.
Aşa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopţii.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternităţii.

Şi noaptea,
Tot mai mult se-aşterne
Apare luna în tăcere.
De mult aştept,
Să-i spun a mea durere.

În noapte,
Îmi caut şi simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea şi plină de suspine.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un rob

Am fost un rob întreaga viaţă.
O ştii şi tu, cum ştiu şi eu.
O spun şi o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe faţă.

Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greaţă
Un om c-o inimă de gheaţă
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.

Pe-al vieţii caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârşit
Căci n-am ştiut decât să-ntorc
Plăceri şi mulţumiri la nesfârşit.

Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolşevicii

În şiruri dese vin cu surle,
Cu tobe şi cu clopoţei
Un fel de saltimbanci purtând cu ei
Păduri întregi de ramuri de măslini.
Ce saltimbanci sunt cei mai mari mişei
Ce îşi ascund obrazul asasin
Sub altul fals, fardat, placid, blajin
Să poată fi luaţi drept mieluşei
Şi reuşesc având cu ei complici
Pe cei mai mulţi, pe cei mai nătărăi
Ce strâns legaţi de zgardă
Terci şi bici se lasă
Duşi de cei mai mari călăi
Sub nume blestemat de bolşevici
În ţarcuri nu de zimbri, de cobai
Poţi şi aşa să zici.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viză către asfinţit

Îngândurată, stau privind de la fereastră.
În zori de zi, într-o grădină,
Îmi cântă o pasăre albastră,
Într-o feerică lumină.
Eu o ascult şi văd cum creşte.
Străfulgerarea-i tot mai mare.
Lumina ei m-ademeneşte.
O lume nouă, la orizont mi-apare.
Scăpată să mă văd de orice trudă
De întuneric şi mistere,
De om, jivina cea mai crudă,
De zgomote... Nu vreau decât tăcere.
În mână stau cu-n paşaport
Cu viză către asfinţit,
De m-oi vedea în mult visatul port
De hoţi şi mincinoşi scutit.
Şi fiind astfel cu mulţumire,
Eu las pământul, lumea toată,
S-o duc-aşa fără de ştire,
La nesfârşit, numai să poată.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai vino, iubite

Hai vino, iubite, să guşti fericirea
Te-aştept liniştită în camera mea
Cu atingeri moi de catifea
Chem şoaptele nopţii s-apară
Mă las cuprinsă de tainicul fior,
Încălzită de dorinţe şi de dor.
Gemând uşor cu glasul stins.
Mie foame tot mai mult de tine
Fură-mă din lumea mea
Iţi dau în gând îmbrăţişarea
Când frământaţi de doruri,
Trăim din amintiri amoruri.
Să fim o lume cu lumea din noi...
Dar totuşi numai eu cred în noi doi
Secundă şi clipă în suflete goi...
Dar noaptea, şi ea m-a trădat
Zorii ca pe o stea mi te-au luat
N-a fost decât un vis
La revărsarea zorilor, tu ai plecat.
Curând dorul în vise se-mbracă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!