Poezii de Daniela Slapciu, pagina 3
Zăceam tăcută
Și iubirea, boabe de rouă,
plesnea în lacrimi
ce curgeau pe obrajii fierbând
de lipsa ta.
Buzele ardeau înfocate
în așteptare.
Praf de amintiri
cu tine, cu noi.
Cârcoteau întrebările în mine:
cum ești? și unde? unde?
de ce nu vii? când vii?
Iubirea - acel fir delicat de
trandafir adus de tine
stătea înfipt în pieptul meu
și sorbea din apa
ce curgea prin mine.
Și eu zăceam tăcută.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Se făcea o câmpie,
crescând din ape de Dunăre.
Un lotus alb îmi stă deschis în palme.
Deasupra, mult deasupra foii,
creștea poezia ca o cruce a mea.
Eu, m-am întors cu fața spre înapoi.
Mănăstire, cuib de raze,
inima mea trăia cu poarta deschisă.
Atunci m-am trezit.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Daniela Slapciu, adresa este: