Darius Porumb

Sensul unic

cum să-i spun altfel neputinţei decât viaţă?
ce-mi împleteşte lăturalnic gesturi la îndemână
cu care să-mi strunesc tendinţele
de-a-mi deşira anapoda prozaicele închipuiri despre lumină

totul se întâmplă doar dacă vrei! (aşa ar spune fiecare moment)
şi încep uşor şi constant cu ţipete moderate pe măsura cunoaşterii
s-alung impresii false şi umbrele de îngeri fericiţi
(ştiind că orice înger cu adevarat fericit nu face umbră)

mă-ntorc înfundându-mă-n mine însumi
convins că totul trebuie să înceapă din interior
şi încep să deschid altă rană înghesuind sângele-n vene
pentru a afla ce e bun şi ce e rău în sine

încep să cred că cineva ştie întreaga poveste şi cum se termină
şi că sunt o marionetă, dar nu voi da înapoi şi-mi zic, că tot ce nu e gândit nu există
trag aer în piept, regurgitez câteva lacrimi şi-mi dau seama
că tristeţea sufocată în disperare are miros de salivă
scuipată în palmele bătătorite ce s-au prins de coarnele plugului fără să se mai uite-napoi

[...] Citeşte tot

poezie de Darius Porumb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!