Denisa-Maria Ilie

Contrarius

Agonie şi extaz,
Beat, mort, distrus şi totuşi treaz,
Miez de noapte în amiaz',
Foc de apă pe-aragaz,
Metal gaz,
Umor fără haz,
Mâzgă neagră, bleu turcoaz,
Bucurie în necaz,
Mii de degete pe-obraz,
Topaz.

Fericire şi tristeţe,
Frumos, hidos, cu două feţe.
Respect în impoliteţe,
Libertate cu stricteţe,
Aspru cu delicateţe,
Incorect dar cu justeţe
Alteţe.

Adevăr şi minciună,

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalog

1. Nu-ţi lăsa sufletul să-ţi moară în trup

Ţi-e corpul brăzdat de lovituri de cuţit
şi sufletul îţi zace într-un loc pustiit.
Ţi-e frică să te cauţi, te temi să-l găseşti,
trăieşti viu pentru moarte fără s-apuci să trăieşti.
Lutul vechi şi greu te ţine în lut,
şi-ţi sapă neîndoielnic un rece mormânt.
Încearcă să scapi, fii tu o revoltă,
nu uita că paradisul s-a născut într-o grotă.
Întregul pământ s-a nascut din nimic
şi în nimic ne întoarcem de nu facem nimic.

2. Aminteşte-ţi să iubeşti şi să speri

Doreşte-ţi nimic, doar doreşte-ţi ceva,
şi vinde-ţi tristeţea alergând către-o stea,
cuprinde în palme tot praful de stele,
şi suflă-l pe hârtie în stihuri mai grele,
coboară-napoi şi urcă mai sus,

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elemente

Eşti foc
Şi-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenuşă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Şi vise de fum ridicate la cer
Şi lemne şi scrum.
Eşti apă
Şi inima mea ţi-e scoică loială,
Urma ta - sunetul mării,
Al furtunii şi al nopţilor senine,
Parfumul lacrimilor sărate,
Gustul rece şi proaspăt,
Atingerea ploii pe umerii goi,
Speranţa alergând în valuri să înţepe uscatul.
Eşti pământ,
M-ai clădit şi mă-ntregeşti,
Din tine m-am născut şi la tine mă întorc,
În tine înfloresc, pe tine mă usuc,
În mine rodeşti, înfloreşti şi dai viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Am prins focul de-o aripă şi l-am închis în pumn
Şi marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Şi pământul să se ridice în trup
Şi trandafirii să-nflorească în perechi
Şi-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ţi-am îndesat marea în orbite
Şi în corp căldură din miez de pământ,
Să poţi să plângi atunci când n-ai cuvinte
Şi să-ncălzeşti orice aşezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Şi ţi-am uscat o ramură de laur
Şi-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Şi le-am suflat pe toate împrejur.
Ţi-am presărat pe buze praf de stele
Şi-o coardă-n inimă să îţi vibreze
Şi pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morpheus

Eu sunt cea din urmă care curmă lumina
Şi-aşază pe pleoape moartea şi vina,
Tu vii din întuneric, un mostru de aramă,
Şi le pătrunzi mintea superb ca o dramă.
Te simt, te aprind, te ucid şi te gust,
Şi-ţi adulmec pe gât parfumul ce frust,
Văd monstrul din tine cum musteşte de fiere,
Şi totuşi în suflet pentru tine-am doar miere.
Tu, zeu cu aripi de înger la tâmple,
Tu m-ai golit, tu mă seci, tu mă umple!
Visează-mi tu visul şi dă-mi doar un ciot,
Eu nu te visez, eu te văd peste tot.
Morpheus din vise morfeic seduce,
Morfina-mi din sânge, otrava mea dulce,
Lumina e slabă, durerea-o străpunge,
Mai vino o data şi gustă-mi din sânge.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am

În camera plină de mobilă, goală de noi,
stăm - doi străini într-un pat goi,
am prins liniştea de un picior şi am tras-o între noi,
într-o pulbere nevrotică de-un alb gunoi.
Nu ne mai leagă nimic, doar un cearşaf înfăşurat de picioare
şi un iz de dragoste într-o nepăsătoare duhoare,
ne-am pierdut pe noi şi minţile într-un morbid alai,
într-o zi frumoasă de mai.
De ce dracu' zâmbeşti, ce mai vrei să îmi iei?
Nu am nicio inimă vraişte, nici ceai de tei,
nici veşnica ceaşcă de cafea şi-o tigară în mână
şi nici forţa să-ţi spun "noapte bună!".

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Înfăşoară-mă cald în toate culorile regretelor tale,
Cântă-mi râsetele de la prima întâlnite
Şi plânsul meu de atunci când ai plecat,
Spune-mi în cuvinte tot ce buzele noastre împreunate şi-au şoptit,
Tot ce trupurile noastre lipite au strigat,
Tot ce n-am înţeles şi mai era de înţeles.
Dar n-ai mai stat.
Pictează-ţi liniştea şi durere-mi într-un singur tablou
Şi agaţă-l deasupra patului,
Să pot să te privesc în timp ce dormi,
Să ştii că voi veghea.
Aruncă un ochi prin mine fără să clipeşti
Fără să-ţi strângi pleoapele de teama,
Printre ruine şi flăcări mistuitoare,
Printre concerte de Bach şi ţipete,
Printre doruri amare şi furtuna de lacrimi sărate
Se mai află încă o inimă care zvâcneşte.
Uscată.
Veştejită.
Putrezită.

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi cum faci să-mi spulberi ceaţa de pe creste,
cum îmi faci frunzele să tremure
şi trunchiul să-mi frământe nervos,
cum topeşti gheaţa, cum ţâşneşti în cascade,
cum opreşţi cu pieptul ninsoarea ce cade
şi o topeşti înainte să-mi atingă pământul,
cum îmi adormi fiarele pe pajiştea crudă,
cum faci stelele să apară şi să-mi lumineze lunca udă,
cum pleci cu răsăritul şi te întorci cu apusul,
cum stai şi-mi asculţi suspinul şi râsul,
cum te laşi în voia undelor apei şi îmi potoleşti firea sălbatică,
cum ai furat de la Soare acea frumuseţe atică,
de ce pleci în faptul zilei şi te-ntorci la înserare,
de ce iei vara cu tine la plecare?

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

Sunt picătura de ură în cupa iubirii,
Visul urât în cupa amintirii,
Ultima dorinţă a celui ce moare
Şi ultima lui şansă de vindecare.
Sunt o lacrimă pe faţa cea zâmbitoare,
Un scâncet de durere în nepăsare,
O luptă nebună în liniştea nopţii
Şi liniştea rece din pragul morţii.
Sunt tăişul lamei ce-o simţi pe gât,
Otrava ce-n sânge o simţi picurând,
Săgeata ce pieptul îl caută iute
Şi o mie de şoapte de dragoste pierdute.

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Mi-au ruginit frunzele de dor
Şi strugurii-mi atârnă greu
Şi lacrimile-mi cad mereu
Şi vântul şi ploile mă dor.
Împleteşte-ţi crengile cu ale mele.
Sărută-mi fruntea, sărută-mi rădăcinile,
Întoarce-mă, dezbracă-mă de frunze,
Presară-mi pe tot trupul gol atingeri dulci de buze.
Mi-a ruginit dragostea de toamnă,
Ïnvaţă-mă să o iubesc mereu,
Să fac din cerşetoare la loc o doamnă,
Iar pe tine să te fac al meu.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!