Poezii de Diana Alexandra Sima
Iubire
Când luna sus răsare pe cerul înstelat
Inima mea, nebuna, se zbate ne-ncetat,
Se umple de iubire și dragoste curată
În timp ce stelele cad una câte una,
Magie presărându-mi în ale mele gânduri
Să fim legați o eternitate, de-a pururi:
S-o privești mereu, că acolo suntem noi,
Încoronați de iubirea ce ne-o purtăm pe veci amândoi
Veșnic îndrăgostiți, nedespărțiți de oameni,
Împărtășind mereu aceeași minune, cu-o rază sclipitoare, ce arde fără oprire,
Ce poartă numele de IUBIRE.
poezie de Diana Alexandra Sima (17 iulie 2012)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ce?
De fiecare dată când va ploua
Lovind fără milă pământul,
Să știi că lacrimile mele vor curge rânduri, rânduri...
Când vei auzi că afară va fulgera
Să știi că durerea mea prin glas o voi elibera...
De ce fugi de un suflet care vrea să te iubească,
Când și la stele le e dor să ne mai privească?
poezie de Diana Alexandra Sima (18 iunie 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire...
Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...
Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...
Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Și să te am aproape...
Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...
[...] Citește tot
poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, în viitor
Vreau să zburăm deasupra umbrei trecutului,
Vreau să descoperim culorile prezentului,
Vreau să pot vedea fluturi pictați în nuanțe deschise,
Zburând deasupra frunzelor veștejite, căzute, călcate în picioare...
Auzi acel sunet suav, nenăscut încă?
Te imploră să-i dai viață...
Suspină în lipsa ta cerul...
Zâmbește-i! ca să poata lumina o lume întreagă...
și la al tău zâmbet să răsară veșnic soarele,
Să poată încălzi izvoarele, ce curg neîncetat în a mea inimă.
poezie de Diana Alexandra Sima (16 martie 2011)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Diana Alexandra Sima, adresa este: