Dumitru Florin-Adrian

Călăreţul din neantul uman

Sub creneluri vaste
În ghirlande-nvăluite
Şi-n galopuri absorbit,
Se zăreşte sus în zare
Saltul unei nopţi amare.
Galopând în umbrele tartare
Pe sub riduri pământene
Pe sub aripi de cucută.

Şes al lumii dăruit,
Tot răsar, călare
Peste saltul unei nopţi amare
În neant, neant... ivit.

poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negura

... Şi c-un zâmbet ştrengăresc
Îmi dă mâna sorţii
Socotind eu morţii
Sub al ei sovon
Nefiresc de părintesc.

Şi plutesc precum un nor
În a negurei odor,
Fiică făr' de amor,
Cu pecetea-i de umor,
Tristă precum cei ce mor.

Şi în zborul meu lunatec
Mă cutreieră zburatec
Al meu gând cu cântec...
-Oh! cântec, cântec singuratec...

Câte vise ne-mplinite
Cu naturi neîmblânzite,
Iar cu timpul, vestejite...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!