Dumitru Gherghina

Mama

Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veşnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ş-adesea, în chindii...

A pus, în viaţa toată, temelii
Ce dăinuie şi azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri şi-n vii,
Dar şi-n eterna Cernă, şi-n Zăvoi...

Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât şi la bine...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol

E primăvară în suflet şi afară
Miracolul prefacerii e-n toi
Şi mugurii stau gata să tresară,
În plopii singuratici din zăvoi.

Admir natura dintr-un deal domol
Pe râul Cerna cobor în spirale,
Straturi de-argint, de valuri mă-mpresor,
Îmi sunt deschise căile stelare...

Miracolul prefacerii îmi umple
Pieptul deschis şi ca-ntr-un Icar,
În spaţiile libere din temple,
Explozii de creaţie tresar.

Înveşmântat în frunze de granit,
Prin raze de lumină revărsată,
Cu cântecul naturii doar şoptit
Mă-ndrept în toate părţile deodată.

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelare

Tot modelez în ritm de poezie
Idei şi gânduri, până-n miez de noapte,
Ce se topesc pe coala de hârtie
Şi se revarsă-n inimile toate.

Curg sentimentele în mari cascade,
Fiorul lor mă farmecă şi mâine,
Iar ale nopţii sfinte serenade
Sunt pentru mine şi piper, şi pâine...

Adesea amăgit de noi menade,
Ceva demonic îmi sugrumă versul
Şi fruntea mea împovărată cade...
Se năruie, în văi de plângeri, universul!

Metafore în mintea-mi se-mpreună,
Văpăi cu limbi de aur în ninsoare,
Prin ele sfidez cerul sub furtună
Şi nu mă frâng într-un apus de soare.

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olarul

Bunicul meu a fost olar,
Nespus de harnic şi cu har...
Mi-aduc aminte că, demult,
Avea casa plină de lut.

S-au strâns atâtea amfore nearse
Şi-atât aluat crud pe terase...
Să ardă-n foc, din galbem lut,
Oale... era chiar priceput!

Câtă argilă şi ţărână
I-au tot trecut, în timp, prin mână!
La flacără el le ardea,
Pe mese mari le aşeza!

Le-mpodobea apoi cu sârg
Şi bine le vindea, la târg,
Fără să uite, nouă, să ne lase,
Ulcelele foarte frumoase!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă!

Primeşte-mă, aşa cum sunt,
Cum m-a lăsat Domnul pe pământ!...
Primeşte-mă cu bune şi rele,
În zori de zi, cu visurile mele!...

Primeşte-mă cu florile de crin,
Primeşte-mi sufletul – eşarfă de senin,
Şi gândurile mele, prinse-n salbe,
Să-ţi lumineze calea-n lungile nopţi albe...

Sosesc acoperit încă de rouă,
Primeşte-mă să-ncepem viaţă nouă,
Să cucerim, cu trudă, noi redute,
Din visuri, spre trecut, să-ntindem punte!...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Nimeni,
nimeni nu ştie
Ce-nseamnă singurătatea
Doar eu, ştiu bine,
bine de tot
Singurătatea mea pe de rost...
Vă asigur,
o ştiu numai eu!
Dată îmi este de Dumnezeu!

O mai ştie Maria,
Că e-nchisă-n tăceri...
Provoacă angoasă,
nocturne dureri...
E bine zidită
între mâine...
şi ieri
Singurătatea!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

Te aştept mereu să vii,
Când eşti plecată de acasă,
S-aduci bunătăţi pe masă
Şi în suflet bucurii.

Vino, n-o să-mi pese mie
De a lumii vorbă multă,
Cine stă de o ascultă
Fericit nu o să fie.

Vine noaptea, ştim că luna
N-are al vorbirii har,
De o-ntreabă, e-n zadar,
Vorbe n-o să spună una!

Sunt nespus de fericit!
Venită din lumea largă,
Fermecată, a mea dragă
Pe-al meu braţ a adormit...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
şi răsucindu-se
ca pe un uriaş ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuţit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
şi copacul se apleacă
să-şi bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!