Poezii de Dumitru Radu
Nostalgie
Îmi las
cerul frunții mele
în albe dimineți
și lacrima voios sărută
firul răsucit în timp
în străluciri de curcubeie.
Privesc
arborii de rugină
cum blând iubesc
încremenitul munte,
ca Făt-Frumos,
o gingașă regină.
Mă bucur,
în miez de toamnă,
de licoarea rubinie a viței-
moștenire strămoșească,
sorbită din oala de lut.
Visez
o ramă legendară,
în zarea de cleștar,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Radu din Efemere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dumitru Radu, adresa este: