E.E.Cummings,1894-1962

La revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti

la revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti,
machiază-ţi ochii, renunţă la piedici şi la frâie
şi distrează-te cu băieţii-înalţi şi şarmanţi la Tabari,
păstrează-ţi dinţii albi, nu renunţa la berea cu lămâie,
poartă haine-închise la culoare, iar unde sânii se-întâlnesc rotunzi
plantează câţiva trandafiri, cam asta-i tot ce-ţi cer –
dar când lumina scapătă, iar acest dulce şi imens
Paris e cutreierat de-îndrăgostiţi căutându-se-n peisajul florifer
doi câte doi pe ei înşişi, când amurgul sidefiu, pasional şi dens
coboară de pretudindeni mireasma lumii toată
(aşa cum cei mai mici aştri-încep să se dezghioace pudibunzi
pe cer ) tu, precis tu, palidă şi cârlionţată,

cu buze mistice propune-aceeaşi înserare-într-un ştiut tremolo:
dovedind că Moartea şi Dragostea-s aşa şi pe dincolo.

poezie de E.E.Cummings,1894-1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros dincolo

undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros
dincolo de orice experienţă, ochii tăi au tăcerea lor:
în gesturile tale cele mai fragile sunt lucruri care mă-învăluie
sau pe care nu pot să le-ating fiind prea aproape

cea mai fugară privire-a ta mă va deschide
deşi-s închis ca degetele-într-un pumn,
mă desfaci petală cu petală-aşa cum Primăvara desface
(atingeri măiastre, misterioase) primul ei trandafir

sau dacă doreşti să mă încui, eu şi
viaţa mea ne vom închide nespus de frumos, instantaneu,
ca atunci când inima acestei flori îşi imaginează
o ninsoare căzând curtenitor pretudindeni;

nimic din tot ce percepem în această lume nu se-aseamănă
cu puterea intensei tale vulnerabilităţi: a cărei textură
mă constrânge prin culorile tuturor ţărilor ei,
propunând moartea şi eternitatea cu fiecare respiraţie

[...] Citeşte tot

poezie de E.E.Cummings,1894-1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!