Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Edgar A. Guest

Poezii de Edgar A. Guest

Tata

Tata știe foarte bine calea pe care
Țara noastră trebuie să meargă;
El zilnic își convinge copiii că are
Soluții pentru problemele din lumea-ntreagă.
Știe cum să pună la punct orice monopol
Și-are mereu un plan de rezervă-n buzunar;
Dar dacă soba are nevoie de reparații,
Trebuie să apelăm la un sobar.

Tata – crezi, nu crezi, îți place sau nu-ți place –
Știe cum să bage marii infractori în pușcărie;
Nu-i nimic să nu poată într-un fel sau altul face,
O situație complicată pentru el e-o jucărie.
"Încrederea în noi" o ține mereu trează,
Asta am înțeles toți extrem de clar;
Dar dacă-i nevoie să fie reparat un scaun,
Trebuie, musai, să apelăm la un tâmplar.

Toate zaverele din lume, una câte una,
Le poate stinge, le ia de-a dreptu-n dinți,

[...] Citește tot

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți va fi dor – dar lasă-mă să plec

Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfințit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ți fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Și nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Amintește-ți iubirea pe care-am împărțit-o.
Îți va fi dor – dar lasă-mă să plec.
Toți trebuie să facem călătoria asta
Și fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când ești singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Și râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îți va fi dor – dar lasă-mă să plec.

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marina Civilă

În ciuda a tot ce-au făcut pentru noi,
Rareori le cunoaștem numele. N-au statui.
Presa-i menționează doar ca pe niște
"Membri-ai echipajului".
Și, totuși, curajul lor înarmează, îmbracă,
Echipează și hrănește-n vremuri de lipsuri și nevoi.
Ei sunt băieții noștri care săvârșesc fapte glorioase
În orele-amare de restriște sau de război –
Sunt oamenii Marinei Civile,-atât se știe despre ei;
De-îndată ce simt în plămâni pulberea mărilor saline,
Indiferent de cursul navei,
Lacomă, moartea-n preajma lor se-aține.

Moartea-i urmărește de la un port la altul
Din clipa-n care ridică ancora,-n bleu-marin îmbrăcați,
De sus, din cabina căpitanului, până jos, la cel mai tânăr mus.
Sunt marinarii care de pe navele lor, neînfricați,
Văd cum, de nicăieri și nefiresc, se ivesc vârtejuri albe
Și știu că-n jur pândesc hulpave submarine.

[...] Citește tot

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Edgar A. Guest, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook