Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Edmond Vandercammen

Poezii de Edmond Vandercammen

Pasiune

Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide și închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sângele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâșiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-și întoarce pânzele,
Vis stins în spațiu.

[...] Citește tot

poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poet rătăcind

Cînd ai zvârlit odgonul către dorinți tihnite,
Ce rătăcesc pe valuri, ca umbre de plăceri,
Marea privind, ai fața întoarsă către ieri,
Și orașul în cenușă iar prinde să palpite.

Treci pe sub vechi arcade de aventuri uitate,
Te-ncrucișezi cu viii, delirul tău e stins;
Cu viii deopotrivă și morții, pari învins,
Trudiți să-ntindeți zilnic doar pânzele visate.

Fântânii nu-i mai afli, ca-n vremuri, strălucirea,
Nici sângerarea gurii care a copt sărutul,
Nici cântul despre tine ce l-a-ngropat trecutul,
Precum un prunc ce-n van îl întoarce nălucirea.

Ce degete febrile șterg caldele imagini?
O iei pe altă cale, e strada fără soare,
Ți-e altul gândul, inima fără somn tresare,
Schimbi casa, însă chipul ți-e altul între pagini...

[...] Citește tot

poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec trist

Albastru-i valul dimineața;
Așa avea și mama șorțurile
Albastre
Dimineața.

E negru valul toată noaptea;
Așa avea și mama lungu-i păr
Negru
Toată noaptea.

Valul e alb, e alb când moare;
Așa avea și mama bietele ei mâini
Albe
Murind.

poezie celebră de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Edmond Vandercammen, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Evenimente biografice

Votează Edmond Vandercammen

Dacă îți plac cele spuse de Edmond Vandercammen, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!