Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Elena Albu

Poezii de Elena Albu

Vis oriental

Mă vezi în floarea fraged-coaptă de pe ram,
Sub vălul visului ce stă să cadă,
Când hieroglife cu nisip pe umeri,
Îți sapă numele-n cristale de zăpadă.


Fibra sonoră-a versurilor mele
Toarce un verde stins din rădăcini.
Surâzătoare vin fecioare cu inele
Și apă prelingându-se-ntre sâni.


Orientalele arome se răsfiră
Din bețișoare fumegând alene,
Și-n somnul tău haremul îți desfiră,
Făptura mea-ncifrată în poeme.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupul de stepa

Atâtea ceruri amânate,
Sub care lupii mei flămânzi,
Zăreau în joc de frunze moarte,
Inelul umbrelor prelungi...


Atâtea drumuri netrăite,
Pe care n-ai cum să le-ajungi...
Îmi strigă carnea în jur lupii,
Toți vor veni - tu ai să fugi!


Atâtea oase-mprăștiate,
Prin stepe, fără lumânare!
Un singur lup flămând trăiește,
În el, lumina cărnii moare.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu plangi?

Tu plângi?
Eu lacrima o distilez pe file,
Din firea mea smulg tot ce am iubit,
Și tot ce-i dureros
În vers o să respire:
Un nor,
O stea,
Un drum,
Un chiparos...

Tu plângi?
Cu mine plânge-o lume-ntreagă
Că strâmbă s-a născut din vis divin.

Tu plângi?
Eu plâng a lumii tristă osteneală,

[...] Citește tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un fluture pe piatra

Trăisem, ca fluturii pe piatră.
Cu ochii întorși în cărbune,
N-aveam cum să aud crescând,
Lacrima în lăuntrul Omului.
Furtuna a trecut- femeie rătăcită,
Smulgând inelul vorbelor de vară.
L-a petrecut nerușinată pe degetul altcuiva,
Cuiva absent.

Pictorul de simfonii
Ne-a rostogolit deja între palme,
Un gol de septembrie.
Il vom pune în podul casei cu pereți de cer,
După ce vom arunca molozul de zăpadă și fluturi
la o ghenă de vise.

Și nu mai înota și tu în sânge,
Că e numai al meu!

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hiperviziune

Prin câte hiperspații s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături invizibili am fi mers,
Până ce șoapta cea dintâi ar fi tăcut.


Din câte stele în Ocean
Sclipirea-și odihnesc,
Pe una numai, din alean,
Identic am ales.


Dar plini de colb stelar pe trup,
În păr cu radiații,
Pe Om noi l-am zidit din Lut,
Și gheme de senzații.


Și-n câte hiperpații s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,

[...] Citește tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alergând după umbre

Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori și de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviți de trecători trandafirii tăiați de pe bulevarde,
înainte de a fi puși în coșurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaș
prăbușit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanți decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniții și gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea și-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Știam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deșirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Și-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăștiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei mă stropea cu privirea albastră,

[...] Citește tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge alb

Nu mai ninge inimilor noastre același cer violet,
Și nici săniile nu ne-au mai rostogolit pe același derdelus,
Avem zăpezi de gânduri mari și creștem doruri mici.
Tu ai mai fi avut o mirare până să zbori,
Eu aș mai fi avut un veac de-ntrebări.
Rădăcinile acelui nuc bătrân și azi mă trag de plete.

Ca să nu mă găsiti- mereu veti ști unde sunt:
Umbra bunicii mă ascunde sub poale...

Ninge alb numai în gradina mea de vis,
Peste ceasurile tulburi ale zilei,
Peste ochiul dusmănos al celui ce stă strajă mortii mele.
,, Mi-ai face un dar'', i-am zis candva,
Și-n nopti de avatar, el învată în șoapta să mă omoare,
Pană ce umbra mea va creste și umbrele bunicilor se vor lăsa,
Ca un văl de aripi dantelate peste un râs de copil.

Luna veghează din vârful nucului,
Imnul de Lebadă al grădinii,

[...] Citește tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul de zapada

Omul de zăpadă nu știa nimic
Despre cioburile de gheață ale dimineților mele.
Eu aruncam cu bulgării zăpezilor lui,
Și-l admiram îngrijindu-și câmpurile cu bambus
Sau privind cerul culcat în poala ierbii.


Omul de zăpadă nu știa nimic,
Despre stelele care-l vorbesc printre șoapte
Și nici despre zborurile prea aproape de soare,
Ori despre inimi, în general,
El știa doar să se joace.


-You make my heart melt!
A spus ascunzându-se după soare,
ultima dată când l-am văzut.
De-atunci, beau curcubeul culoare după culoare,
Și rătacesc prin oraș, invocând o ninsoare.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cer gol

Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâșii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caișii curajoși, dar inocenți, și-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.

Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.

Primăvara umple aiurea spațiile goale
Ne scufundă în frunțile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze și flori migratoare.

... Și prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgostești,
Ești conștientă sau inconștientă?

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor ascuns

... Și sper să apară din nou într-o zi...

îmbrăcată într-un kimono de cer
cu vârful degetelor înalțate

praf de stele pe obraji

adâncă și caldă,
niciodată rană,
mereu piruiete,
deasupra liniilor crescute undeva,
în palma inimii lui,
somn într-o floare de cireș,
visător...

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Elena Albu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook