Poezii de Elena Toma, pagina 4
Hotarul cu două anotimpuri
pierduți între răspunsuri
așteptăm liniștea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri
copleșiți de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolțită
între coapsele tale
stăm rezemați de copaci
dezarmant aplecați
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuți
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Innuendo
nopțile rupte din fiecare răsărit
așezau orele într-o ordine pătrată
în templul iubirii ridicat
dincolo de sălbăticia din noi
mângâiam cu buzele
sânii
gândul
fiecare piatră
fiecare unghi
zidul cu fruntea înaltă
amintiri limbi de fum
trec peste cărămizile rămase vii
încărunțite de timpul ochilor ninși
lacrimile de piatră cern în suflet
pulberi cioplite destrămări
trecătoare vise aripi în scrum
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița începuturilor
există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.
doresc să-ți fiu rază.
să smulg din coasta orizontului
roșu aprins așezat pe buze
atunci când rostești cuvinte
dezvelite într-o înțelepciune aparte.
zâmbetul scârțâie în colțul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenți,
la granița începuturilor
cu dinți de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiți.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri care nu se spun
Parodiat fără accept
patratul meu s-a trezit
la marginea prăpastiei între cuvinte.
Laturile îi fac obserații
unghiurile îl înjură pe la colțuri
iar un sentiment accentuat al inutilității
tocmai i-a căzut pe umeri
în multiple straturi
privindu-l de sus în jos.
Fără a prevesti ostilitățile
stă pe întinderea parodiei
încercând să-și revendice drepturile
aplecate într-o lumină confuză.
M-am simțit responsabilă
de înțelesurile acestor stări
ascunse în ritualuri ce se vor învingătoare
în acest întuneric dătător de seve
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupt... corp la corp
mă simt piatră din rotundul haosului căzută pe drumul care duce spre nicăieri. aud compromisul cântând din sufletul negru, văd amăgirile cum aleargă pe străzi
și, în această lume în care semnul egalității dintre noi și animal dispare, halucinațiile cu mâini abia înaripate mă poartă spre orizontul cu mai mulți sori.
o bucată din mine, obosită de această vânătoare a zilei de mâine, îmi spune că nu sunt în deajuns de nebună pentru actul de umilință, care mă fracționează ritualic lăsându-mă pradă unor triste iluminări.
dar mă calmez! cu un surâs evlavios, lupt... corp la corp cu fiecare speranță, mă salvez cu propriile-mi lacrimi într-un impuls din ce în ce mai slab până la oprirea definitivă.
pe scena existenței în aerul înalt, voi lipsi de la gloria lumii, ca o cupă plină de neprevăzut în care este greu de crezut dacă mai poți muri creștinește.
Doamne, ce greu este să fii piatră!
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine fără dor!...
Am prins dorul de picioare
l-am aruncat de la parterul meu
lipsit de protecție
în fața violatorilor de domiciliu.
M-a speriat chipul lui nou
privindu-mi în suflet
de parcă ar fi venit să mă ia
din clipele rotite concentirc
trăite ca un personaj nefolositor.
Plictisit, căzut în genunchi
scâncește printre întâmplări simple
cu fruntea plecată
izbitor de singur, ca mine,
în toată această mascaradă
pigmentată cu mulți dulăi lătrând
la umbra amintirilor.
Începe o nouă zi
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manechin fără cap
strălucești egal în pătratul de noapte
împodobești sicrie cu forme grațioase
deslegi de păcate simțurile
ești cea mai îndrăzneață apoteoză
a sexelor incert conturate
Dumnezeul din tine își depune omagiul
înaintea amantilor uimești
nevinovatele flori și irizând
vraja poetică o micșorezi
o faci ridicolă
se înfioară iarba sub tălpile reci
vântul țâșnește printre cioturi de ram
iluzie mergătoare îți legeni pe brațe
arse de praf amintirile
la picioare ți-ajunge spuma de val
mor ingerii în bătăia fumurie a pleoapelor
viață manechin fără cap
uitat într-o vitrină speriată
de luminile false
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Elena Toma, adresa este: