Elena Toma

Mea culpa

rezemată de raft în coloane de gânduri
pare că nu are nimic a-ţi mai spune
îi ling mâna întinsă peste silabe şi rânduri
privind-o, mă plictiseşte, plină de spume.

aidoma unei fiinţe mă salută în prag
deşi, uneori, cuvintele-i sunt moarte
trec prin inima ei cirezi de iluzii
tulbură lumi nevăzute, deşarte.

discutând cu ea, trece ca întâmplare erotică
nebună cum e, face semne care mă sperie
are momente când devine simpatică
într-un timp destinat, se crede chiar glorie.

culcată pe albul încinselor pagini
scuipată, etern, cu o ploaie de semne
rămâne cu buza, umflată, pe margini
coridă învinsă-n bătaia cu perne.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria ascunsă

noaptea se prăbuşeşte opacă peste cuvintele îngrămădite în aşternutul retinei

coborâte din piscul nebuniei
îmi şiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi

copilăroase îşi strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greşeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate

nenumerat fără înţeles vor să-mi cânte la miez de noapte

îşi întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunţe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine

vânându-le neatenţia în zori mă apropii de ele
trag cu urechea şi râd auzând cum vorbesc singure

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născută fără motiv

să luăm existenţa aşa cum este
ascunsă între zile şi nopţi
îşi lasă putregaiul la porţile răsăritului
vrea doar să te încânte
veşmântată în galben înaripat
pune stăpânire pe cealaltă jumătate a ta
cu mâinile pătate de sângele viu
şi privirile adormite în cerul zborului

împietrită în adio
îşi întoarce ochii spre mine
mă crede copil orfan de iubirea
care m-a născut fără motiv
vrea să-mi facă o surpriză pentru că
sunt femeie şi vorbesc
de prea mult timp singură
uitată sub copitele orelor nude

la rădăcinile mele începe jocul
în care existenţa vine lângă mine

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii permise

te aştept în casa înaltă a cuvintelor
călătoare într-un ritual unic
să căutăm forma rotundă a culorii
ce se zbate în cromatici aeriene
ridicate pe scara sentimentelor suprasaturate
printre nuanţe şi înţelesuri absconse

te aştept să rememorăm
sensul luminii confuze
iluzii ce visează la victorie deşi cad obosite
la marginea împlinirii cu trup mirosind a dăruire
sub liniştea impunătoare a dimineţii
trezită în orizonturi diferite

te aştept la jumătatea rugăciunii
oarbă într-o singură bătaie a orologiului
ce îşi revarsă minutele
să perpetuăm cuvinte
împărţite de la sine la porţile prezentului
împovărat de nebunii permise

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este întâmplător!...

desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuieşte un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului

faţă în faţă
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleşite de nostalgice premoniţii
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor

nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opţiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am curaj s-o ating!

căzută în afara paginii de scris
m-am trezit agăţată de semnul mirării înfipt
întrun colţ încăpăţânat să mă ţină la înălţime

în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situaţiei

ca un miracol cu mâinile streaşină rumoarea privea spre punctul de sprijin

m-am trezit din vis pe o pagină de început suspendată pe un miez de noapte rătăcită

încotro să mă-ndrept
nimeni nu-mi arată calea
poezia îmi face semn cu mâna
nu am curaj s-o ating

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul neîntâmplat

priveam rotundul Terrei
încercând să-i opresc răsucirea
ca să mă nasc mai repede
ochii întindeau trepte de piatră
înecându-şi lacrima în pântecul ars

căutam cifra 0 să mă sprijin de linia curbă
căutam să fiu o literă
sau zâna din basme
pana de scris a cuvintelor
născute-naintea mea

rostogolite-n oul de lut mergător
silabele m-aruncă printre cuvinte
câtă durere geme în coaja plesnită
câtă iubire suspină alt ou

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pată repetabilă

am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieţii tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.

înfig dinţii în scoarţa peticită a timpului
capul legat în colţuri de fiecare scrâşnet al meu
umblă amputat de mâini şi picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viaţă spoită

o umbră a mângâierilor adormite în culcuşul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoţească spre răsăritul
ce-mi încălzeşte dimineaţa trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii

nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate mă inviţi la dans?!?...

m-am născut păpuşăreasă
din mirări comune ale
nebunilor care mi-au zămislit
dincolo de voinţa mea
atâtea lucruri nesupuse

fac reverenţe
odată cu păpuşile
obosită de rostul sunetelor
încadrate în fărădelegi
când mă aşez în faţa lumii
privind-o impertinent,
ca ea, cu faţa
mânjită de sânge
în această risipă de
mişcări mecanice

m-am născut păpuşăreasă
decăzută din înţelesuri
biată şa fără cal

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

s.o.s

cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura ştirbă, buze nefardate,
muşcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieţi îngălbenite.

sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiaţe încâlcite,
joacă şotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieţii
surpat de veşnica trădare,
cu şolduri mari şi talie de pară
dansând în ploile minciuni.

hora paiaţelor,
existenţa descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuş,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!