Ema Dumitru

Libertine

trăiesc din ce îmi oferă fuga
în fiecare toamnă
bum
din mine picură ceva atât de puternic
mi se lipeşte de faţă şi creier
ştiu că urmează să fiu jupuită
de buclele mele încărcate de conştiinţă
sânul îmi creşte precum un sky-scraper
până la virgo sug galaxii &
îmi înfig mâinile în tranşeea neagră, internă
îmi fac loc să lovesc
fata cea nouă, oarecum tăcută
din cauza pierderilor neîncetate,
o manevrez ca pe o păpuşă dezertată
în faţa unui singur spectator
eu sunt mâna care o despică şi o aruncă mutilată,
eu sunt silueta libertine et robuste ce o atacă dinăuntru
următorului om care mişcă o să îi pun un penny în palmă
închide şi strânge

poezie de Ema Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!