Enrique Antonio Sanchez Liranzo

Romanţa unui nou răsărit al iubirii

În orizontul imaginar
Al vieţii
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.

Din fiecare zi ce trece
Din nou se naşte alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viaţa
cu fiecare rasarit de soare.

Îm apus de soare
Şi-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,

Cerul e albastru

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursor de iubire

Dacă Columb a fost descoperitorul
Lumii Noi;
Eu am fost precursorul iubirii tale.

Dacă ar fi fost Bolivar: ca
Atlas să susţină
Lumea;
Eu aş dori mereu
Să-ţi susţin iubirea
În inima mea,

Şi aşa te voi duce cu mine
Oriunde vei dori să pleci,
Aşa te voi lua pentru totdeauna
Viaţa sufletului meu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Mereu în viaţa mea,
la tine mă gândeam.
Deşi te cunoşteam,
treceam pe lângă tine.
Nu te voi putea uita
femeie nesăţioasă.
Mi-aduc aminte de uitarea,
pe care tu mi-o ştii,
iasomie-nrourată din câmpii,
cu corola ce-şi deschide floarea.
Gându- ţi este un surâs
ca al zorilor de zi,
privirea ta-i ucigătoarea
ce mă poartă către vis.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozu

Dragostea ta violetă
E un fapt
Ce se întoarce în sine:
Pur şi simplu capricios,
Pentru a duce greul
Cu vinurile!
Şi poartă o cruce înaltă
Până la cer.

Prezenţa crucii tale:
A deschis lumina
Cu pensula ta iubită,
Venită din cer,
Fără a gândi la ceva spus,
Făra a ţâşni din somnul întrerupt.

Este moartea ta pe cruce:
Puternică! Copiosă,
Ozu! Ozu! Îngenunchează;
Tu eşti zori,

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină de primăvară

Iubire din grădina mea
Ai fost mereu cea mai frumoasă,
Surâzătoare şi drăgăstoasă
Himeră în primăvara mea.

Toată primăvara ştiu
Că pe tine te-am admirat,
Şi dintr-o dată mi-ai lăsat
În inimă pustiu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resac de dragoste

Ale tale visuri mărmuroase,
Pierdută singurătate.
Marmuroasa a ta viaţă,
O noapte de dragoste.

Ca o noapte de visare
Oceanul îşi aduce aminte,
A valurilor unduire
Cu a mării asemănare.

După valurile sparte,
Marea te va uita.
Dar eu visul meu:
Niciodată, niciodată, niciodată...

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Este amăgire
Doriţa
Bărbatului împătimit.

Este ipocrizia încântătoare
Care amuţeşte în faptă,
Ca să afle de ce
Sunt aceste eşecuri.

Dorinţa fiecărui bărbat
Este să aibă în braţe
Femeia preferată,
Ai cărei obraji radiază

De frumuseţea fermecătoare
Ce o descoperă valurile,
Într-o noapte cu lună
Pentru a fi frivolă şi matură
În toate apusurile de soare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropierea

Fiecare filă ruptă din vechiul calendar,
Îmi întunecă şi-mi zdruncină conştiinţa,
Pentru că am rupt o bilă sfântă din rozar
În ziua-n care-mi asigura tihnită existenţa.

Cu fiecare zi trecută mai aproape eşti de mine,
Cu fiecare zi trecută doru-mi este mai profund,
De lumea ta mă apropii cu pasul, cugetând
Cum mai scurtă-i depărtarea pân-la tine.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea

Tinereţea e o cameră nupţială,
plină de lumină, parfumuri şi flori,
în ea aşteptăm venirea vieţii.
Şi ea vine, o deflorăm cu frenezie,
ne bucurăm cu violenţă,
îi veştejim toate florile,
îi epuizăm farmecele,
îi golim sărutările;
Ne îmbătăm cu mângăierea ei,
o încununăm cu trandafiri
desfrâu şi iluzii.
O înjosim şi ne înjosim
pe noi înşine,
cu ea...
Dormim pe sânii ei martirizaţi
de mâinile noastre.
Şi.... dacă ne trezim plictisiţi de ea,
pe ruinele unui festin încântător,
ne întrebăm supăraţi: Când ai plecat?...
Bătrâneţea noastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderi sinucigaşe

Cad păsări sinucigaşe
Evident implicate
În a-mi alunga umbra.

Pasaj atât de întunecat.
Cu alunecoase praguri
În noaptea rece,
Fără să scruteze
Seara.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!