Erika Eugenia Keller

Clepsidra veşniciei aparente

... sunt poeta lu' tata, ştiţi, nu?
aia ce-şi bagă picioarele
în resturile secundelor vieţii ei
apoi îşi mestecă aroma timpului împărţit în drumuri, foame, idei şi multe frici.
de fapt "eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care..." s-a născut grăbită şi înfometată
mamă cât aş mai mânca!
... şi zilele ce mi-au scurs prin pumni, spaimele alunecate pe trupul lui Marius, gândurile rele din burta mamei mele nebune şi
şi piatră şi frunzele îngheţate de afară în iarna-toamnă de acum
zbatere în interiorul celulei confuze ce are chip cioplit pe margini în istoria neamului meu de Ursari Unici...
... sunt poeta lu' tata, voi ştiţi? Aia care va face cândva una cu groapa la cererea Dirijorului
după ce şi-a băgat picioarele şi în resturile secundelor vieţii ei

poezie de Erika Eugenia Keller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!