Poezii de Eugenia Ponta Pete
Popas
Dintre toate liniștile mele
ce le prețuiesc ca pe comori,
cea mai grea mi-e liniștea de tine,
când din zări străine o cobori.
Între noi s-a poticnit cuvântul,
pe cărarea îngropată-n frunze
și te-ntreb: ce vină are toamna,
că-mi dezleagă gândurile-ascunse?
Ea-mi coboară-n gânduri împăcarea
strălucirii-aprinse-n lumini calde,
poleind cu fir de aur clipa
zborului ce-n aripi noi îmi arde.
Și mă resemnez în blând popas
între ce-i trecut și ce-a rămas...
poezie de Eugenia Ponta Pete (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Eugenia Ponta Pete, adresa este: