Poezii de Eusebiu Camilar
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nocturnă
Liniste, liniste...
trec cerbii prin ariniste...
Ce zâna le asterne oare
miraj de luna pe carare?...
Auzi-i cum pasesc pe prund
spre râul cu argint în fund...
Frumoasa mea cu gene lungi
paseste lin, sa nu-i alungi...
E-atâta feerie-n vai
si-atâta dor în ochii tai:
Si mi te duci asa curând
norocule duios si blând...
... Poveste din ariniste,
azi zbucium vreau, nu liniste...
poezie de Eusebiu Camilar
Adăugat de Vasilica Ispas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât prezentul
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!
Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!
Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:
Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...
Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pătrunde bine tâlcul acestor succesiuni:
Alături de furnică si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!
Prin inimă, regretul să-ti treacă mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...
poezie de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata
Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,
să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...
Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."
...
poezie de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sferele
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
...
poezie de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
poezie de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie de Eusebiu Camilar din vol. "Călăretul orb", 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara
Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....
poezie de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Thalia
Închină-te la fluvii liniștite
în cari se scaldă porumbițele;
salută, surâzând, Troițele
cu brațe-n așteptare, înlemnite...
Pe-aracii lor îndreaptă Vițele
căzute-n drumul carelor grăbite,
aruncă-ți salba gloatei oftigite
ca-n anii spulberați Domnițele...
...
poezie de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Eusebiu Camilar, adresa este:
