Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Florica Iacob

Poezii de Florica Iacob

Tu iubito...

Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.

Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.

Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câmpia e burtoasă

S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
În pântec, ca nici alta-și poartă țâncii
Pe paiul nalt și drept, și de tăria stâncii
E spicul cu mustața mătăsoasă.

Îndrăgostit, 'și-mbracă draga-n aur
Pe trupul ei presară frivol macii
Concert în seri, și greieri și brotacii,
Flămând așteaptă masa, pe margine, un graur.

S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
Din zori pân' la-nserat măicuța coase sacii,
Cu gușile lor pline îi cântă pitpalacii
Ca mâine este vremea de seceră și coasă.

Ograda-i plină, gurile flămânde
Așteaptă noua pâine în țesturi să se coacă,
O frământa-o mama cu dragoste în troacă
E bucurie-n casă de nu o poți ascunde.

[...] Citește tot

poezie de Florica Iacob (11 iunie 2008)
Adăugat de Valeria TamașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturi

Roi de fluturi
iubirea mea se juca
de-a baba oarba
cu vantul.
Il invitasem
la ultimul meu bal.
Voiam pentru o zi
sa fie fluture,
sa guste fericirea
ultimei clipe.
Nu stiu daca i-a placut.
Spre seara
avea lacrimi pe gene,
si nu am inteles de ce
sarutul de adio
mi l-a dat in zori.
Numai pe aripa!

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marie

Că te iubesc, îmi cer să fiu iertat
Dar viața mea mi-o pun ofrandă ție;
Frumoasă ești, cum alta nu-i, Marie!
Întreci și alba ziuă și cerul înstelat!

Mă iartă că în cale îți ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofița,
Ca trupul să-ți dezmierd și ochii și gurița
De dragul tău preface-m-aș izvor.

Mlădie când te-nvârți în roata horii
Și când cu-n zâmbet larg îți umpli fața
Și blândă și frumoasă îmi pare dimineața.

Să fii a mea ucide-aș toți feciorii!
Lipici le-aș pune opincilor ce porți
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!

poezie de Florica Iacob (mai 2010)
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roșu aprins

când m-am trezit dis de dimineață
cerul era roșu
indubitabil era roșu aprins
se transformase în arbore
păsările i se așezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
și cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deștepatarea
cerul roșu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roșu
ca un imens arbore mă ținea
prietenește de mână.
trăiești, trăiești, trăiești,
îmi ciripeau îngerește păsările.

[...] Citește tot

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria TamașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au arborii din codri toți suflete de om

Sunt goi azi munții, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de pași
Femei poartă azi seve spre frunze și spre floare,
Trufași, spre culme urcă ai moților urmași.

Căci s-au mutat din viață în țărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Și i-a luat sămânță-ntra lui mână
Și-a semănat un codru de năluci.

Vin alții de aiurea și-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeți, pe locuri vechi, se unduiau în vânt

Și domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toți suflete de om
Și lemnul care cade-i Marie sau Ion!

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când tac privighetori

Adio-mi spui și lacrima în gene
Se-oprește-ncet în capăt de cărare,
E drum fără de-ntors, sfâșietoare-i
Iubirea cea oprită prea devreme.

Sfârșitul unui început. Otrava și durerea
Amorului tăiat din rădăcină,
Trecutul e nimic, tristețe-i ce-o să vină
Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea!

A fost poveste și iată se sfârșește
Și prințul și prințesa s-au rătăcit pe drum,
Se-mbată noaptea de-a teilor parfum
E clipa despărțirii venită fără veste.

De-atâta plâns și lacrimi și oftat,
Privighetoare-n crâng, să cânte a-ncetat!

poezie de Florica Iacob (29 mai 2010)
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Casa cu mușcate

Două odăi la geamuri cu mușcate
Icoana-n cap de pat și busuioc în cui
Trec zilele, în ceruri numărate
În viața ce ne poarta pe-a ei cărări hai-hui.

Și peste tot e mama ce veșnic robotește,
Sunt mâinile a casei nestemate,
În urma lor, tot locul strălucește
La zi ce se sfârșeste, o alta-i stă în spate.

Din zori până-n amurg în râset și hârjoană
Sunt pruncii rotofei ce-n jur îi fac lumină,
Pe lângă poala mamei ei cresc fără de teamă
Sunt parcă flori grijite de-o harnică albină.

Și-n timpul care curge, iubirea ei tot crește
E sufletul de mamă o pâine ce dospește.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem din Apuseni

caut poteca copilăriei mele
cât de repede o găseam printre brazi
azi doar un imens câmp de cioturi
arborii de ieri au primit chipuri ciudate
uneori mă așez și sculptez în ele chipuri de om
să se știe cine a mânuit securea
alteori plâng
din semințe adormite
rugându-mă să răsară pădurea la loc
Doamne, fii alături de mine
ajută-mă să nu mă rătăcesc
dumnezeu mă aude
lui dumnezeu i se face chiar milă
întelept privește în jur
și crește în mine arbori
m-a numit chiar pe mine paznic
apoi mulțumit mi-a trimis în dar păsări
neîntrecute in triluri
dar mie doamne, dar mie doamne
nu-mi dai glasul lor

[...] Citește tot

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Florica Iacob, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează Florica Iacob

Dacă îți plac cele spuse de Florica Iacob, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!