Poezii de Florin Costinescu, pagina 5
Vers din Lancrăm
Adevărul pe care-l rostesc
îl fac ploile curcubeu
și-l aflu, pasăre, pe umărul meu,
și cerul e adânc
și cerul e curat,
inima devine-o planetă
în albastrul netulburat,
auzi-i bătăile, înaripatele,
sfințesc neatinsul, departele,
se petrec alchimii în iubiri,
câtă frunză și iarbă,
câte mirese și miri,
Începe-ne, timp, de la mare
trupul prin care urcăm
și unge-l nesfârșit și adânc
ca un vers din Lancrăm.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smog
Combustibil sacru, speranța, arde mocnit,
ca focurile de la marginea orașelor, seara,
peisaj cu lună îndoliată, o posibilă pânză
pentru galeriile luminoase din centru.
Fumul, un fel de rugă în picioare
a destinului, scrie pe cer în șerpuirea lui leneșă,
nume de oameni vii, noii născuți
speranța renaște mereu din inocență.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Florin Costinescu, adresa este: