Florin Sandu

Marţi spre Luni

Era aproape Marţi şi pereţii se crăpau de ziuă
Noaptea de Luni se târâse pe brânci să-şi ducă chinul la bun sfârşit şi îmi bătea în geam să o primesc în casă şi să-i dau altă cămaşă că a ei se rupsese în coate
Mirosea a albastru de metil
Am primit-o în casă, i-am schimbat cămaşa de noapte
Am căscat adânc amandoi de parcă muşcam din lună,
Ne-am uitat unul la celalat şi am decis din priviri să mai dormim măcar până la 10:00

poezie de Florin Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!