Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Francesca Buta

Poezii de Francesca Buta

Încă învăț

Am învățat să spun "te rog"
Am învățat să cer iertare
Am învățat să zbor în vis
Am învățat să dau crezare.

Acum, când stau și mă gândesc
Și-ncerc din nou să-mi amintesc
Realizez ca drumul nu e-ncheiat
Mai avem multe de-nvățat.

Și eu, și tu, de fapt noi toți
În fiecare zi a vieții,
Învățăm, reînvățăm,
Să prețuim ceea ce-avem.

Privește soarele și zi-mi
Dacă te-ai întrebat vreodată
De ce e el atât de cald
Cu noi toți, lumea arogantă?

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

În ploaie

Din cer cad lacrimi pe pământ,
Lacrimi argintii.
Văzduhul e-nnorat deplin,
Norii-s fumurii.

Alerg s-o-ntâmpin-n drumul ei
Cu picioarele desculțe,
Uite prima furtună de vară,
Din cer cad steluțe.

Acum, e liniște și pace,
O liniște de vis,
Doar picuri se-aud venind
Spre geamul meu deschis.

Vreau să îmbrățișez iar ploaia,
Iar ea să mă spele de păcate
Și să-mi șoptească-n fiecare clipă
Vorbe dulci, curate.

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne

M-am maturizat rămânând aceeași...
Am crescut până ai spus Tu să mă opresc.
Pot vedea până unde decizi Tu că pot vedea.
Aud doar ce îmi este dat să aud.
Dar m-ai lăsat să simt, să gândesc și să visez fără limite.
Și totuși...

Ce să caute cineva ca mine într-o lume atât de rea?
Ce lecție m-ai trimis să-nvăț și, mai presus de toate,
Când o să mă-ntorc?
Chiar nu știi
Cât de mult mă doare
Să trăiesc într-o realitate în care nimeni nu mă înțelege?
Chiar nu auzi
Cum te strig plângând în somn și te implor
Să mă salvezi?
Chiar nu simți
Cum caut refugiu ca o corabie lovită de furtună care...
Respiră aerul unei lumi gata să o înece?
Chiar nu vezi

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluture

Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timp

M-a prins in stransoarea lui,
Vartej de amintiri,
Si se incapataneaza sa nu-mi dea drumul.

"Dezleaga-ma!" i-am poruncit,
Dar cu o mana grea
Ma strange si mai tare.
"Termina!" imi spunea;
Dar eu doream cu orice pret sa scap.
Si totusi - nedandu-si seama ca imi face rau -
Imi striga sa ma potolesc,
Sa nu ma mai port ca o copila mofturoasa.
Degeaba: eu nu intelegeam ca asa mi-e soarta: vroiam!
Si ma zbateam din ce in ce mai tare,
Pana cand, speriat si satul,
M-a lasat se plec zicandu-mi ca odata si-odata
Va veni si vremea mea si se va intoarce.

poezie de Francesca Buta (4 februarie 2009)
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebări

De ce-mi dai, Doamne, atâta har
Și atât de mult talent?
Când eu nu fac decât să-l pierd
Din teama să-mi pun gândurile pe hârtie.
Și ce milă-mi e
De caietele pe coperta cărora
Am scris frumos poeme;
Căci paginile-s numai albe și pustii și scrum,
Iar foarte rar-și aproape niciodată
Se-ascunde tainic printre ele
Câte-un vers sau câte-un rând.

Ce-s eu?
Ce vezi în mine?
Poeți în astă lume sunt destui!
Mă tem prea evident să cad în lumea lor
Prea Sfântă pentru alții,
Divină pentru mine,
Așa că rătăcesc mereu
Între aste două lumi opuse pe vecie:

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Palimpsest

Mi-am scris versurile pe hartie,
Dar e ca si cum mi-as fi trecut
Sufletul pe-un palimpsest;
Uitat intr-un ungher al
Marii biblioteci,
Necitit de nimeni,
Inlocuit apoi cu alta scriere
Si cu un alt suflet,
Sau s-ar putea
(si poate-i cel mai bine)
Sa fi ars in flacarile Alexandriei,
Caci asa ar fi ramas macar
Ramasite arse si chinuite de amintiri.

poezie de Francesca Buta (ianuarie 2009)
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem nedeslușit

Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
Că nu înțelege poemul meu.

Încerc să-i ignor
Când mă critică și-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abțin să nu zbier
Și să nu plâng.

Dar ei nu știu că versul e viața mea;
Și nici nu vor ști, nu le vor păsa...

Aud adesea: "Tu poți mai mult!".
Ce vor să zică?
Și renunț, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Și nici al minții mele.

Dar ce-aș putea să spun?

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nemurire

Sfârșitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârșitu-i nemurire.

Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ți arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt și-o adulmec,
O simt și-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.

Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aștepta
O clipă-n puls față de alții.

Nu vezi?

[...] Citește tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vers

Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.

poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Francesca Buta, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook