Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Gabriel Petru Băețan

Poezii de Gabriel Petru Băețan

Gheorghiță

Deși nu am avut ocazia să ne cunoaștem niciodată
în sângele nostru se vorbește același dialect.
Pe aici încă se mai moare din greșelile altora.
În lumea aceasta pe care tu nu ai apucat să o distingi
toate dezastrele poartă același nume: OMUL.
Mama Lucreție, deși nu recunoaște, încă te mai visează.
Uneori, ochii ei de un albastru infinit ascund de ochii celorlalți lacrimi.
Gheorghiță, stropii aceia de suflet sunt rugăciuni pentru tine
și deși nu îți mai pronunță de mult numele
abia așteaptă să te revadă.
Satul și-a schimbat doar fața. Cămările oamenilor au rămas aceleași.
Și cu toate că am plecat cu toții din el
într-un fel am rămas acolo.
Tată Oane încă se mai teme de injecții.
Odată a făcut preinfarct și aproape că ți-a simțit degetele pe mână.
Cândva te va legăna din nou cu aceeași neștirbită afecțiune.
Dar nu încă, dar nu încă...
Gheorghiță, probabil astăzi ai fi fost un bărbat bine,
cu casă, cu familie și cu copii.
Uneori am fi pescuit împreună din prăpastiile vieții absolutul.

[...] Citește tot

poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Head shot

Dintr-o clipă în alta
Dintr-o vorbă în alta
Dintr-o nehotărâre în alta
Vom deveni simple doruri
Umbre ale umbrelor noastre
Statistică...

Ne-om prăvăli într-o depărtare atât de îndepărtată
Că luminii i-ar lua o veșnicie numai să îi atingă suprafața...

Vom foșni sub zăpada vremii
cu aceeași sfială cu care astăzi ne temem de viață?

Dintr-o clipă în alta
Dintr-un singur foc...

poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anti spirit

Știri peste știri și nici un chiștoc de adevăr!
Biserici la fiecare pas și nici un loc de odihnit spiritul!
Vrei să uiți totul dar facturile nu îți permit acest lux.
Vrei să asculți ceva revigorant
Ceva care să îți aducă aminte cine ești și de unde vii
Dar în tăcere, ce năstrușnic zgomot!
Noroc cu cu Balada lui George Enescu!

Vrei să citești ceva de oblojit rănile
Dar toate cărțile geniale sunt scrise de anonimi.

Vrei să îmbrățișezi ceva percutant ca un pahar de vodcă
Dar toți oamenii care îți ies în cale sunt transparenți!

Vrei să blestemi dar cuvintele ți se poticnesc în gât.
Vrei să dormi dar te bântuie nenăscutele disperări.
Vrei să te descarci și tu cuiva
Suflet de la suflet
Dar numai ecrane și aplicații!

[...] Citește tot

poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu auzi...

tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...

ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...

îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...

... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...

[...] Citește tot

poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibrația luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
și gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
și liliacul care încărca aerul
în diminețile copioase de vară

Dumnezeu și-a desăvârșit creația
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înțelepciunea bunicului
și evlavia privirii sale

[...] Citește tot

poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desincronizare

marea pipăie nisipul
cu umerii largi
căutând premisele
unui răsărit tumefiat

noi doi religie și moarte
împăturim tăcere
în ambalajul unei dimineți
relicva nopții trecute

apoi
răvășiți de detaliile noastre comune
seduși de goliciunea formelor
ne agățăm orbește
de fiecare desincronizare

poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de NecunoscutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chimie pură

suntem derivați din substanța emoției
cu reacții comune de contopire in același epicentru.
sfidăm orice axiomă chimică
și fiecare element din tabelul lui mendeleev.

intrăm in metamorfoză cu fiecare sărut
intr-un magnetism perpetuu
care fericește in fiecare sinapsă si atom
și mă tranchilizează.
e o chimie redefinită
de descompunerea timpului
pentru reacțiile dintre noi.

poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de NecunoscutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tu ești biblioteca mea

toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...

în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...

tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri

trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...

[...] Citește tot

poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciodată îndeajuns

nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învățat
nu suntem niciodată îndeajuns de curați
ca să îi judecăm pe ceilalți
și nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăți cu un zâmbet
nici prea bogați pentru ca veșnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioși
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
și nici prea atei pentru a ne susține convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
și nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiți
nu suntem niciodată îndeajuns de falși
ca să putem mima răceala unei pietre
și niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenți!

poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești destinul meu

Tu ești destinul meu

cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe

tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte

sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată

uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi

poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de NecunoscutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Gabriel Petru Băețan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Fani pe Facebook