Gabriela Mimi Boroianu

Picături de timp

amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt

cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieţii

fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laţ aşezat în jurul inimii ce tace
şi tace atât de rece

izvorul iubirii a îngheţat
clopoţeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereţii nopţii

până şi zborul a amorţit

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest

Ne-au ars greşelile în spate
Sub ochi de cer neiertator
Cuvintele-au plecat departe
Să plângă într-un alt decor.

Înghesuite-ntre acuze
Sub umbra binelui de ieri
Cuvintele ne mor pe buze
Cu ochii umezi de poveri.

Mai ţipă jalnic o chemare-n
Al buciumului glas molcom
Cuvinte plâng în disperare
Condiţiunea de-a fi om.

Mai trec speranţele deşarte
În pas de orologiu spart
Cuvinte tac mergând spre moarte
Când fraţii sângele-şi împart.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

În fiecare seară
îşi întinde braţele amorţite şoşotind obosit
în umărul vântului

şi păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor

La dreapta sunt vrăbiile
certăreţele îşi împart
ultimele seminţe de soare
Pe stânga guguştiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Ştiricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărţit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă

Mă simt, aşa, atinsă de o boală
Ca o pendulă-a unui timp ciudat
Măsurând clipa c-o bătaie goală
Inutil constat şi sacadat...

Că se mai nasc speranţe e o stare
Că mor apoi în faşă-i constatat
Că în această viaţă nu mai are
Iubirea loc... de ură-i ocupat!

Şi ce contează că mai e lumină
Când noaptea sufletele învrăjbeşte?
Voi ştiţi c-apocalipsa o să vină -
Dar e deja aici, ne stăpâneşte!

Mai spun ceva dar nimeni nu ascultă,
Cuvinte pier de parcă n-ar fi fost.
Şi chiar de lumea, azi, se crede cultă
Tot ce răsare-n faţă-i mult prea prost...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Lasă, Doamne, ploile să curgă
Peste lumea plină de păcate,
Cu gângănii mici şi îngâmfate
Gurile să-şi umple, şi să smulgă
Iarba rea din inimi, şi s-ajungă
Să redea lumina ce răzbate
Către om dinspre divinitate!

rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei şoapte triste

Vino, mamă, când se crapă
ziua-n dungă aspr-a zării,
Să-mpărţim o mângâiere,
Rid săpat de urma sării.

Să-mi las dorul să colinde
Cărărui din palma ta,
Să-mi adun copilăria
Rătăcită pe-undeva...

C-o să-i fac pripon de şoapte
Timpului fără habar
Ca din nesfârşita noapte
Să te-ntorn la viaţă iar.

Să-mi mai dai, măicuţă, (una)
- Pe-a mea frunte - sărutarea
Când ţi-adoarme-n palme Luna
Şi mi-e somnu-adânc ca marea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa iubirii

Prin neguri de timp
străbate spre mine,
un glas tremurat
înecat în suspine.
Rostogolire nebună
ca o pală de vânt,
o umbră desculţă
fantomatic cuvânt
Străbătând din neant
a tăcerilor vale...
Mă cheamă duios
mă cheamă cu jale.

- Ai iubire să-mi dai,
ori un strop de alint?
fericirea din nou
vreau s-o ştiu,
vreau s-o simt.
Vreau din nou să trăiesc,
nu vreau doar să exist.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul de cuvinte

Şi îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolţea în versul tău femeia,
Invidioşi că din cuvânt ai plămădit
Sublimul ce-l purta în ea ideea!
Şi-au coborât cu toţii pe pământ,
Albastrul cerului vărsând în tine,
Când valuri de lumină în cuvânt
Au mângâiat un şold sculptat în rime!
Şi-atunci ai ridicat spre cer a slava
Aripi maiestre unduind albastru.
Viori cântau în inima bolnavă
Ce sta captivă-n trupul de sihastru...
Şi te-au blagoslovit cu neuitarea
Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea
De rimelor le-a tremurat suflarea
Când răsări din versul tău femeia!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabisind litanii

O ţii-ntre pleoape vis de noapte bună
Şi o-nveleşti în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!

Şi inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu

Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-

Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopţilor pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de iubire

Eram un zbor ce atrăgea lumina
Doi fluturi albi îndrăgostiţi de viaţă
Doar pentru noi se-nmiresma verbina
Şi cerul deştepta o dimineaţă.
Eram un dans al notelor pe strune
Desfăşurări nostalgice de gânduri
Răstălmăcirea şoaptele din rune
Rostogolite-n pietrele din prunduri
Înlănţuirea braţelor pădurii
În sacrificiul colii de hârtie
Şi dezlegarea tainelor făpturii
În mâinile ce piatra o învie
Eram un porumbel cu aripi două
Ce cauta lumina-n zori de zi
Sculptând în carnea cerului sub rouă
Din două inimi tandre poezii
Şi ne iubeam din A până la Z-et
Din punctul zero pâna-n infinit
Noi doi în sufletul unui poet
A cărui mână-n vers ne-a împlinit

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!