Gellu Dorian

Basta

moară toţi câinii din oameni,
au lătrat prea mult,
au ars gazul de pomană -

latră unul, vorbeşte fără noimă altul,
se fac valuri de spumă în jur iar lumea se înghesuie
într-un cer scund ca un desen pe fundul unei farfurii
care se face ţăndări -

latră altul, vorbeşte unul,
pe sârma de rufe lumea stă întinsă ca ţurţurii de gheaţă
la streaşina siberiilor
iar când se strecoară în haine
se face ţăndări şi nu se mai alege nimic din ea -

apoi
se face linişte, atât de multă linişte, încît se aude
cum femeile nasc pruncuţi negri în cerul gurii
iar hingherii mor de plictiseală în măcelăriile lor
cu degetele vinete ca nişte brânduşe toamna pe dealuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerfa

Nu există biserică în care să nu fi căzut în genunchi,
cerul să nu se fi adunat în ochii mei
ca în fundul paharului gol din mîna celui care toată viaţa a şters
ferestrele bodegilor
până le-a făcut icoane la care să se închine
dragostea mea galbenă ca toamna
când intru sub cearşafuri ca pământul sub zăpezi
şi te rog, înveleşte-mă,
dezveleşte-mă,
fă-mă pernă sub capul tău plin de gărgăunii pe care nu i-am
strivit la timp,

nu există secundă din zi în care să nu mă fi salvat
de la înec se sub lacrimi
aşa cum fac drumeţii în mijlocul vârtejului când capul se face
elice
şi se urcă la cer
fir de praf într-o galaxie a nimănuilor,
dragostea mea verde ca busuiocul
când ies noaptea în lume şi se face lumină la fiecare fereastră

[...] Citeşte tot

poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie tristă, Poesia

Se văd încă urmele ei, femeie tristă lângă trist bărbat,
porţi deschise în afară, ieşind în lume unde poate viaţa
îşi va
dezgropa surâsul, lemn ars de santhal, amiros dulce
de sânge,
de vin, la fiecare pas alt destin, alt destin -
vino şi vezi,
vino şi ascultă,
urmele ei încă se mai văd...

poezie de Gellu Dorian din Un acoperiş plin de îngeri (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să dansăm,hai să iutăm

Pe când se făceau cărţile, jocul nu mai conta ca joc, doar
mâinile, cu degetele ca nişte lumânări ardeau la
marginea uşilor
pe care intrau să se vadă livizi
şi ai nimănui, pierzându-ne viaţa
în folosul unui rictus pe care inevitabil îl producem
prin declanşarea unei crize care se lasă cu
"La mulţi ani trăiască!", cu dans şi
a doua zi cu uitare...
Doar muzicuţa prietenului meu
mai dădea veste cartierului că încă trăim
şi muzica ne mai ţine respiraţia. În rest, ce să mai zic,
zac tomberoanele ca parlamentarii în baruri.

poezie de Gellu Dorian din În absenţa iubirii
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de tristeţe am eu acum teamă

Le citesc unor femei din tripou poezii dintr-un poet
care doarme-n alcovurile drumului, prin stufărişul ochilor
care-l
lasă acolo ca pe o lacrimă neagră şi de prisos-zic, unii fac
din plăcere
dragoste, alţii din dragoste poezie, dar
acolo unde nimic nu e, nici dragoste nu e.

poezie de Gellu Dorian din Un acoperiş plin de îngeri (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!