Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Gellu Naum

Poezii de Gellu Naum

Crusta

Orașul avea o singură casă,
casa avea o singură încăpere,
încăperea avea un singur perete,
peretele avea un singur ceas,
ceasul avea o singură limbă.

În tot acest timp copiii
creșteau și puneau o singură întrebare,
pe când adulții, nedumeriți și superbi,
scădeau, scădeau surâzând.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cartea cu Apolodor" de Gellu Naum este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 15.99 lei.

Crusta

Orașul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă

în tot acest timp copiii
creșteau și puneau o singură întrebare
pe când adulții nedumeriți și superbi
scădeau scădeau surâzând.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona ESemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Discurs către pietre

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foșnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie

calea ducea în patru direcții diferite
peste câmpiile grele ale cerului

mecanicul fuma liniștit puteam alege locul
îl alegeam

atunci se năștea în noi o aspră penitență
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foșnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona ESemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea violetă

Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan

vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă

[...] Citește tot

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasele deprinderi

Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuițional
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanțe despre forma focului
despre extazul binecuvântat și dureros
sau despre sânge despre lapte și despre celelalte obiecte-mamă

astfel ne-am putea regăsi
sub chioșc în camera de după un perete
în lumea foșnitoare de sub noi
complet paradiți dar nu despre asta e vorba
și cine mai știe.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona ESemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poți crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
și va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaște
o insomnie oarecare de cretă și de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o ușă
sau mai bine ca golul unei uși
și în dosul acestei uși vreau să vorbim despre memorie

vreau să mă miroși ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vălul

Ceilalți ședeau cu umerii lipiți de o fereastră
cu ochi ca niște cuie înfipte în trupurile noastre
și toate cumpenele respirau
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo
și se trăia destul de greu
iar noi eram răsturnătorii

atunci acea femeie ședea pe scaunul cel mai înalt și se uita la mine
cu tristețe
era o recunoaștere vădită printre cele mari și sfâșiate pe sub văl
șoaptele ei îmi mângâiau obrajii
cât de departe se aflau atunci și vălul și tristețea
de multe ori găsite și tot la fel uitate
pe iarba liniștită a tăcerii mele.

poezie de Gellu Naum din Ascet la baraca de tir
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Gellu Naum, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook