Poezii de Gheorghe Burdușel
Cu sufletul neîmpăcat
Mi-e sufletul și azi neîmpăcat
C-aș fi dorit să vă mai văd odată
Pe tine dragă mamă-ntregul sat
Pe surioara mea, pe tine tată.
N-a fost să fie-așa, destinul crud
Mi-a spulberat visările cu gloanțe
Și simt răceala crivățului nud
Ce mi-a secat izvorul de speranțe.
Prin pâcla morții încă-i mai disting
Pe-ai noștri depărtându-se de mine
N-aș vrea, dar iată că, încet, mă sting.
-Primește-mi Doamne, sufletul la tine.
Deodată mă trezesc și simt cum zbor
Peste câmpul ce geme de durere
Și tot mai sus mă-nalț și mai ușor
Mi-e duhul fără trup și mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Burdușel (2008)
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.
Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.
Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru eroi
Se zbate țara-n chingile pieirii
Și oamenii-i se sting neputincioși
Un haos infernal e-n legea firii
Și criminalii-s astăzi cuvioși.
Ne mor speranțele pe zi ce trece
Si ne târâm de azi pe mâine
Părinților privirea le e rece
Pentru copii nu avem pâine.
Urletul nostru-i surd pentru putere
Si parcă nimeni nu ne vede
Trăim în chinuri și-n durere
Și numai bunul Dumnezeu ne-ar crede.
De aceea ne-nchinăm sfioși spre voi
Cei ce-ați pierit la sfânta datorie
Si vă rugăm dragii noștri eroi
Să ne-ajutați în crunta sărăcie.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsuri
Sunt trist acum și-n ploi cu vânt
Mă leagăn până la pământ
Și prin frunzișul tot mai rar
Mă-ngân cu dorul meu amar.
În lumea asta-n tomni-târzii
Când rândunele-mi zbor prin vii
Mă primbl prin văi și-n dulci fiori
Mai dulce-mi ești de-atâtea ori.
O, rămâi în umbra nopții
Să privim la luna plină
Prin păduri în voia sorții
Lacul lin, bolta senină.
Ești fragedă și-atât de pură
Plutești zâmbind, dulce mireasă
Când ochi-mi veșnic te pierdură
În vis rămâi a mea crăiasă.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiul nopții
Bolți de frunze crude vibrează-n amurg
Cu stelele scăldate-n clorofilă
Prin valuri de lumină nopțile curg
Tăind felii din soare fără milă.
Și-n tainicele contopiri bizare
În liniștea ce umple disperarea
Culorile dispar topite-n zare
Și umbrelor sortită li-i uitarea.
Iriși se-nchid cu storuri de-ntuneric
În sfera nopții miturile-nvie
Fantomele în dansul lor himeric
Se-nvăluie-n mister și în magie.
Spre somnul lin ce visele-și așteaptă
Trec zecile de gânduri cu restanțe
Ce-și murmură durerile în șoaptă
Printre coloane pline de speranțe.
poezie de Gheorghe Burdușel (2003)
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe iluzorii
Cu inima zdrobită de stele căzătoare
Pierdut în labirintul de hățișuri sumbre
Avid mi-a astâmpăr setea din recile izvoare
La adăpostul magic al umedei umbre.
Tornade de cuvinte îmi zdruncină gândirea
Prin fraze noroioase înot spre țărmul vag
Și-n șubrede speranțe îmi caut nemurirea
Trecând sfios dar sigur ca un cucernic mag.
În visul spre lumină aștept tăcut chemarea
Seninelor clipe ce-au rupt monotonia
Și-mi amăgesc cu sure iluzii disperarea
Călită-n anii negri sfidând euforia.
În cercul strâmt și palid îmi ferec existența
Cu cioburi de secunde zidite-n nori de scrum
Sub tainice cupole încerc să prin cadența
Culorilor din gânduri cu izuri de parfum.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de vise
Sunt un altar de vise nezidite
Fântâni de raze-mi umplu existența
Și-mi picură-n speranțe stalactite
Prin site de cristal măsor esența.
Și zbor prin infinituri paralele
Pe unde oarbe-n curcubeul nopții
Curg visele topite-n roi de stele
Spre nemurirea vieții și a sorții.
Pe răni de maci presar tăcut uitarea
Sparg liniștea pe drumuri neumblate
Mă dor copacii-n frunze, plânge marea
Și lava-mi arde-ncet gânduri curate.
Sunt strop în vastul ocean al durerii
Culori de parfum în somn mă frământă
Din flăcări îmi cern cenușa-nvierii
Și-ascult orizontul ce-n zare cântă.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Gheorghe Burdușel, adresa este: