Giuseppe Ungaretti

Cain

Fuge pe nisipul fabulei
Şi piciorul lui este uşor.

O, păstor de lupi
Ai dinţii luminii scurte
Ce-nţeapă zilele noastre.

Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte uşor batrâni stejari,
Eşti făcut după imaginea inimii.

Şi când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Eşti tu printre arborii vrăjiţi?

Şi în timp ce crăp de dorinţă,
Se schimbă timpul, te agiţi bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.

[...] Citeşte tot

poezie de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va dezvălui

Frumoasă clipă, însoţeşte-mă iar.

Tinereţe, vorbeşte-mi
în acest ceas al abisurilor.

Frumoasă amintire, aşteaptă o clipă.

Ceas de lumină neagră în vene
Şi ţipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nşelătoare ale setei.

Şi din pulberea cea mai risipită şi oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:

Cu blândeţea primilor paşi, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopţii

Şi în prospeţime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer

[...] Citeşte tot

poezie de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironie

Aud primăvara printre ramurile negre amorţite
O poţi urmări doar în acest ceas, trecând printre
casele singure cu propriile gânduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristeţe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeaţă va zvâcni mâine dimineaţă din aceşti
arbori, ce puţin mai înainte când se aşternuse
noaptea, erau uscaţi.
Dumnezeu nu-şi dă răgaz.
Şi doar în acest ceas îi este dat, vreunui rar visător,
martiriul de a-i urmări opera.
În această noapte, deşi este aprilie, ninge peste oraş.
Nici o violenţă nu o depăşeşte pe cea cu înfăţişări
liniştite şi reci.

poezie de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, şi limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârşite...

Marea,
Glas al unei măreţii libere,
Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,
Grăbită să şteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios...

Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,
Şi-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia...

Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mişcător,
Ce nisipul n-apasă

[...] Citeşte tot

poezie de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o creatură

Ca această piatră
de la S. Michele
atât de rece
atât de rugoasă
atât de uscată
atât de refractară
atât de total
lipsită de suflet

Ca această piatră
mi-e plânsul
ce nu se vede

Moartea
se ispăşeşte
trăind.

poezie de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţi

Suntem
frunze
pe ramuri
toamna.

poezie de Giuseppe Ungaretti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbe

Unu
(Roma, în pat, moţăind,
în noaptea dintre 27 şi 28 iunie 1966)
Se-ncepe prin a cânta
Şi se cântă pentru-a sfârşi.

Doi
E născut spre a cânta
Acela care din iubire moare.

Născut e pentru a iubi
Acela care de cântare moare.

Trei
Cel născut spre a cânta
Chiar şi murind cântă.

Patru
Cel ce se naşte spre a iubi
Tot de iubire va muri.

[...] Citeşte tot

poezie de Giuseppe Ungaretti (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!