Gorunescu Carmen Lidia

Rugă la totem

În livada bunicilor, un măr
Privesc. Nu văd nimic. Mat
Mă gândesc... alţii. Înalt.
Trimit o rugă. Cerşesc.
Nu lucrez, dar sunt bogat. Argat.
Mă înalţ. Nu prea mult. Contact.
Gândurile - mi zboară. Razant.
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe aproape. Noapte.
Sunt
Mult prea jos, în mărunt. Pământ.
Nu am prea multe hobby-uri,
Dar mă exprim. Sublim.
Este şi acesta un talent. Evident.
Sfârşesc o rugă.
Dumnezeul meu e banul. Totem.
Hai să vorbim, vorbe lungi, sticloase, bolovanoase!
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt.
În livada bunicilor, un măr înflorit. Pitic.
Mai. Nimic.

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serotonina

Privesc
Nu văd nimic,
Mă gândesc... alţii
Cerşesc
Nu lucrez, dar sunt bogat
Mă înalt, nu prea mult. Contact
Gândurile- mi zboară. Razant
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe- aproape
Mult prea jos, în mărunt
Nu am prea multe hobbyuri, dar mă exprim. Sublim
Este şi asta un talent!
Sfârşesc o ruga
Dumnezeul meu este banul. Totem
Haide să vorbim, vorbe lungi, stufoase, bolovanoase
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt
În livada bunicilor un măr înflorit. Pitic

poezie de Gorunescu Carmen Lidia (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prea lucidă

Evei
Invoc Iubirea, căprioară încolţită de haitele incertitudinii
Cât de sonor răsună un vid interior,
Ca o iluzie izbita de zidul unei certitudini!
Ploi răzleţe mă spală de spaime atavice,
Sentimente nude aleargă zălude, creând ecou
Drogul speranţei mă-nvaluie dulce... Dar,
sunt prea lucidă pentru vise...
Le alung!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniştea amplifică poveştile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleştar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Creanga unui copac leagănă vântul rebel
ce -i trece prin plete
În avangarda, încă verde, mănunchiul de frunze
Intrate în putrefacţie, frunze pale adaugă umbre
Pescuiesc pe lună -un vis de poet!
În ariergardă, cerul albastru -violet
Păsări mărunte zboară îndrăzneţ contra curentului creat de trecerea vieţii
Ciugulesc pe un pervaz al inimii
Regrete uitate de unica speranţă de viaţă - o vară
Au încurcat numărătoarea. Al câtalea echinocţiu?
Ploi infernale udă mansarda conştientului
Culorile reci au călcat în picioare culorile calde
Sub tălpi,
scâncesc in agonie cele învinse în bătălie
Trăiesc un vis, cu ochii larg deschişi, înotând prin spaima înecului
În faţa ferestrei,
o creangă a copacului încearcă să adoarmă vântul rebel

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul

Vremea ce-o să vină
Refuză terestra lumină
Este - o vreme belicoasă
Atrage o doamnă cu coasă
Univers pkin de tranşee
Lacate fără de cheie
Ucigaşii cu simbrie
Multe morţi, multe sicrie
Inima - mi va fi pustie.
Niciun fluture stingher...
Au ajuns cu toţii - n cer!

acrostih de Gorunescu Carmen Lidia din Război, Viitorul apropiat
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

puţină fiinţă, mai mult înger
gândul său luminează odăi obscure
eliberat de propria-i fiară,
suflet doar,
abur îmbrăcat în corpul astral

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vogue

Trenciul este din nou la modă
Nu ştiu alţii cum se îmbracă,
Dar eu îl port peste trupul gol
Acest lejer obiect vestimentar,
Destinat habitudinii de-a te iluziona
Că - ţi poţi camufla goliciunea!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Gânduri incerte
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!