Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ilie Dragomir

Poezii de Ilie Dragomir

De poți fi!

Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!

Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!

Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deschide ochii!

Ce rost are să mai stau?
De ce am venit? Când plec acum!
Eu n-am venit ca să te iau!
Ci să vorbim, dar nu oricum!

Împreună, de ce am fost?
Pentru o scurtă despărțire!
Să-mi zici, acum, că n-are rost?
Dar pentru mine, nu-i o știre!

Este normal s-alegi ce vrei!
Dar poți alege înțelept!
E ca și vinul când îl bei
Nu poți sta niciodată drept!

Să treci dincolo de aparențe!
Și să alegi doar ce e bine!
Mereu să ai aprinse torțe!
Să vezi pe cel de lângă tine!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinul

Viața mea-i cerneală, căzută pe jos
Am luat-o și amașezat-o pe hârtie
Și am scris-o de sus până jos
Un alt destin să-mi fie

Din ordine în dezordine, mă nasc
Și depășesc legile firii
Timpul meu, nu este măsurat de ceas
Și al meu sange, nu-l pot bea vampirii.

Nici demonii nu-s mai întunecați!
Atunci când greșesc
Nici îngerii nu-s mai curați!
Atunci când iubesc.

Eu cred în destin și-i stau împotrivă
Și sunt mai rapid de cât el!
O țintă am în viață și o văd în oglindă
Și oglinda mi-e drumul cu pași de oțel.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-am vrut să fiu!

Te miști prea încet! Când timpul este prea rapid
Poate este adevărat, dar cred că ți se pare!
Doar când faci mai multe, simți că n-ai făcut nimic
Nu este așa! Doar că n-ai răbdare!

Ajung sa-mi vând și somnul pentr-o oră, două
Ca să scriu un vers și apoi, să vi-l dau vouă
Cei pentru mine o noapte, sau două, ca să pierd?
Sau versuri de stele, din cartea-mi să îmi sterg?

Daca-ș sta o viață, ca să vă tot scriu!
N-as ști eu niciodată, ce am vrut să fiu!
Să scriu pe veci într-una, să mă opresc nu pot!
Nu mă simt nici om, dar nu sunt nici robot.

V-aș dărui, eu vouă, toată libertatea
Din pământ ar curge, izvor de fericire
Aș pune înțelepciune, în a voastră minte
Dar tote sunt pe foiae!
Cum și lumea întreagă-i făcută din cuvinte.

poezie de Ilie Dragomir (8 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înghețat de ger

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toți sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace și-n zisa libertate.

Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, înghețat de ger
Un ger al răutății, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.

Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar viețile cinstite sunt calea către moarte.

poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu sufletul

Un lucru drept, rămâne drept
Așa-i și omul înțelept
Nu-l schimbă nici chiar băutura
Sau fetele ce au dulce gura.

Toate-s pentru el ca vântul
Și se schimbă tot ca gândul
N-ai cum să mori crezând în vise!
Când sufletele stau aprinse.

Când nimic nu mai contează
Nici un om nu mai visează
Omenirea nu se schimbă
De-ar vorbi aceași limbă

Mereu cade în păcat
Cu sufletul ei s-a jucat
Și de ce sa nu mai cadă?
Ca-n iad nu mai stă la coadă...

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum ești tu!

Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți
Te cred pe cuvânt, dar știu că poți să minți!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic!
Și cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!

Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă lași, pleci! Chiar pleci?
Nu știu când glumești!
Nu știu când greșești!

De ce mă lași?
Adun nisip în palmă
Făcând câțiva pași!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te țin!

[...] Citește tot

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De vorbă cu luna

Am privit în față, pe bătrâna lună
Și am stat de vorbă, atâta timp
Și n-a știut săraca, să îmi spună
De ce drumul vieți, n-am cum să-l mai schimb

Oricât ar fi de bine și oricât de rău ar fi
Când multe ai vrea să faci, dar nu ști pentru cine
Cine oare-n viața te va prețui?
A tale fapte bune, cui vor aparține?

Nui păcat să mori, când drumul ți s-a șters!
Când tu ești pentru uni, o pată dintr-un vers
Și-n alte pânze albastre și pe-un drum mai larg
Când cerul tot se crapă și stelele se sparg.

Atunci în fericire și-n valurii de sclipirii
Să te renaști din moarte și făr de amintirii
Doar tu-ți vei căra viața și o vei ține-n mână
Și n-ai să mai ții cont, de soare și de lună.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două căprioare

Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.

După voi se țin și două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.

Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuțite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.

Vânători cu pușca și imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o așteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonțul intră-n carne și trupul pică-n sânge.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ilie Dragomir, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook