Poezii de Ioan Friciu, pagina 26
Sonet în pas dansant
Pe mal de Mureș tremurau arinii
Și plopii fremătau în vânt tăios,
Pășeai spre mine cu zâmbetul sfios
Să dăm ocol în pas dansant grădinii.
Ca hăituiți de-un anotimp pluvios
În stoluri negre s-ascundeau lăstunii,
Noi, așteptam lumina rece-a lunii
Să ne-nsoțească-n dansul misterios.
E mult de-atunci, s-au îngropat și anii,
Dar uneori mi se dezgroapă-n vise,
Părinții noștri au plecat sărmanii,
Iar porțile ogrăzii stau închise.
Nici tu nu știi prea multe despre mine,
Același sânge încă-mi curge-n vine.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în toamna vieții
Umblam desculț prin miriștea cea arsă,
Tăciuni fierbinți m-ardeau pe la călcâie,
Simțeam în nări mirosul de tămâie
Ieșit din boaba strugurelui, stoarsă.
Arome-mi stau pe limbă, de gutâie
Furată prin metoda mea perversă,
Spălată de puf aspru, bine stearsă
Ca gustul ei să-mi pară de lămâie.
Copilăria mea așa trecură
Și m-am trezit acum în toamna vieții
Visând la valurile tinereții,
Dar pradă nu mă dau ușor tristeții
Că simțământu-mi este în măsură,
Să soarbă tot frumosul din natură.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la început de an
La începutul de an eu vă doresc,
Toți de sănătate s-aveți parte!
Fiți uniți, că nimic nu vă desparte!
Fiți zâmbitori ca pomii ce-nfloresc!
La începutul de an mai îndrăznesc,
Să vă sfătuiesc pe voi să fiți mai buni,
S-așterneți muncii lauri în cununi,
Pentru anul prosper ce-ntrezăresc.
Dacă toate acestea se-mplinesc,
Copiii voștrii risipiți prin lume,
Își vor clădi aici un nou renume
Și vor fi cei mai mândrii când vor spune:
Am revenit în Țara România,
Să muncim aici, că ne dorește glia!
sonet de Ioan Friciu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la început de vară
Suav parfum! Mă-mbată liliacul,
A soarelui săgeată mă pătrunde
Și nu găsesc umbrar a mă ascunde
S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.
Aștept să crească boabele rotunde
În spice, c-a-nflorit acum și macul;
Speranța-i că la toamnă umplu sacul
Cu roadele câmpiilor fecunde.
Visez un lac cu apă cristalină
Și un izvor ce s-a născut din stâncă
Ce-și lasă-n urmă dâra de lumină
Făcându-și drum spre marea cea adâncă.
În stropii ploii are să revină
Să cadă sfânt balsam la rădăcină.
sonet de Ioan Friciu din i (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la sfârșitul toamnei
E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu
Și dimineața nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenușiu
Bolta cerească rar e înstelată.
Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol șuieră în câmpie.
Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorțire
Tot ce are o viață și simțire...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet Pascal
Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Și heruvimi în alb coboară-n cete.
E sărbătoare și-n cripte, la eroi
Comemorați tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.
O rază strălucește, se arată,
Ne crește-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu știrea
Ca s-avem conștiința împăcată
Și să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet târziu
Culori târzii de toamnă mă îmbată,
Mă chinuie trecutele - amintiri
C-am fost perdant în sincere iubiri
Și nu mai vin în a mea viață- toată.
Eu tot sper în sfânt mister de regăsiri,
Să ne jurăm credință ca odată
Și să păstrăm iubirea ne-ntinată,
Dar niciodată, să nu mai fim ca miri.
Că nu zbor pe cai înaripați acum
E cam târziu să mai aștept idile
Și nu mai am preocupări utile.
Când tinerețea-i la capătul de drum
Iubirea mi-o păzesc de jarul din scrum
Și-mi caut simțăminte mai stabile...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet unui confrate
Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Și din a Universului grandoare
Privești cum așteptăm smeriți, la rând.
Vom auzi și noi acea chemare,
Dar niciodată nu se știe când;
O-ntâmpinăm cu mintea cugetând
La clipa-n care tot se-nchide-n zare.
Azi punem flori la piatra funerară
Și-n toamnele cu ploi și frunză rară
Rostim în cor celeste rugăciuni.
Vom crede-n sacrosanctele minuni,
Că vom ieși cu toții din genuni
Pe esaplanada extraplanetară!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Împrăștiat de vânturi ca sămânță,
Destinul m-a purtat în depărtare
Și am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credință.
Eu m-am rugat febril și prin urmare,
Am reușit să-mi fie cu putință
Să trec prin viață fără suferință,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.
M-am priponit în rădăcină tare
Și poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.
Speranță astăzi s-a născut în sine-mi
Și simt că-n piept zvâcnesc vreo șapte inimi.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Așa cum trece-n grabă primăvara
Viața scurtă tot așa va trece
În pas alert spre infinitul rece,
Iar pe pământ își va lăsa povara.
Oricât de mult pe lume am petrece,
Spre ceruri nu putem urca cu scara,
Divinul va vărsa pe noi ocara.
Ca totul în abis să se înece.
Din lanțul cel teluric, care-l leagă
Va fi desferecat un spirit liber,
Ce va plui prin hăuri să-nțeleagă
Că ce-i creat va fi lovit de spulber.
A noastră existență-i relativă
Că Universul pare în derivă.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ioan Friciu, adresa este: