Ioan Friciu

Galactică

Stele fără număr licăresc pe sus,
Raze argintii de lună de se ivesc
Peste orizont ce-n noapte îl privesc,
Cugetu-mi colindă spre înalturi dus.

Aştri-n Universul nostru se strivesc
În vacarmul lui ce nu-i de reprodus
Şi divinitatea nu li s-a opus;
Crede că astrale lumi se mai tivesc!

Peste ani aceleaşi astre se găsesc
Ţintuite-n bolta fără de sfârşit
Şi mi-e teamă că se prăbuşesc
Pentru faptele ce-avem de ispăşit.

În a noastră eră e de presupus,
Galaxia se apropie de apus!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devoratorii de codrii

Îşi poartă veşnic veacul prin păduri,
au chipuri hâde şi suflete haine,
în care sălaşuiesc apucături de "furi",
iar mintea lor le fată doar idei cretine...

Dacă vara-i toridă şi iarna cu nămeţi,
ignoră tot ce-n lume-i înconjoară,
de seva dulce a lemnului sunt beţi,
ei vor ca brazii seculari să moară....

"Devoratori de codrii! Asfel îi numesc!
Introvertiţi, ascunşi perfid, dar hărpăreţi,
cu sevă de lemn dulce zilnic se hrănesc,
duhoarea lor alungă din ramuri "cântăreţi."

Dezordinea-i stăpână-n jur, ca nesimţirea,
pe versanţi, prin văi, chiar lângă drum...
Atît de grabnică şi acerbă le este -navuţuirea,
încât lasă-n urma lor doar cetină şi scrum!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!