Ioan Friciu

Universalul cerşetor

Ades îl văd cum stă cu mâna-ntinsă
În loc aglomerat, la colţ de stradă
Cerşindu-ne un ban ca pe o pradă,
Sperând la vre-o inimă deschisă.

Mă-ntreb cum a putut ca să decadă
Această lume ce-i prosper pretinsă,
De ce îi este demnitatea-nvinsă,
Iar cei care conduc nu vor să vadă?

Mereu e universalul cerşetor
O racilă adusă societăţii
Un suflet părăsit, fără ajutor.

Să facem tot, în numele dreptăţii
Uniţi în sacrificii şi eforturi,
Un loc de mare cinste demnităţii.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uragane

Smei cu limbi de foc prin nori se svârcolesc,
Demonii setoşi sorb apa din ocean;
Alizee se transformă-n uragan,
Ţărmurile mor sub apele ce cresc.

Pare-se că ruga către zei e-n van,
Oamenii sunt răi, ei nu se mai iubesc,
Dar a cere milă nu mai contenesc
Şi calvarul le revine an de an.

Crude zeităţi s-aruncă în valuri
S-ajungă în miezul Terrei şi-n nadir,
Despoţi stăpânitori acelor locuri,
Când a lumii viaţă-i prinsă de un fir.

A trăit planeta ani... milioane-n şir,
Nu mai fie uragane, doar zefir!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgia neagră

In memoriam victimelor terorismului

E iarăşi Europa sub teroare,
Fantoma morţii bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.

Ucide în exces de voluptate
Fiinţa şi a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Şi lasă-n urmă zile-ndoliate.

Să fim feriţi de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare ţară şi cetate.

Se cer eforturi lungi şi conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curăţăm de pleavă bătătura.

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

În toate e destinul şi în mine,
Nu gravitează singur, în derivă;
E rău, e bun, loveşte deopotrivă,
Surprins, nu bănuieşti de unde vine,

Iar dacă te aşezi lui împotrivă
Te vei scălda în lacrimi şi suspine;
Tu, Omule, să faci ce crezi că-i bine,
Să speri în judecată milostivă.

Dar uneori ursita se răzbună
Ş-atunci să ai gândirea pozitivă,
Să-ţi meargă-n viaţă totul ca pe strună.

Să părăseşti ideea negativă
De a-nghiţi un bob de mătrăgună,
Să-ţi faci din existenţă o cunună.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturi

Vălătuci de nori plutesc
Alungaţi de vânturi reci,
Nordice furtuni pornesc
Turbion cu cu frunze seci;
Urcă-n valuri în văzduh
Rugile la Sfântul Duh
Iarna aspră o-mblânzesc,
Luminează şi-ncălzesc;
Este tot ce îmi doresc!

Iarba moare sub zăpadă,
E-ngheţată de urgie,
Retezată-i ca de spadă;
Naşte-un vifor în câmpie,
Iară-i ziua-ntunecată,
Iarăşi vine noaptea-ndată...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu înger

O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolţeşte
Şi simt pământul cum se zvârcoleşte
C-a primăverii sevă e pornită.

Pe cer nocturn un astru licăreşte,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zăreşte.

A tinereţii vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,

În al meu suflet s-a umplut tot golul
Şi conştiinţa-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie

Soare aer şi culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii şi-o porumbiţă
Uită-se din zbor la viţă
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriţi îşi văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiţă...

Lasă jos doar o bobiţă
Urmăriţi îşi văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viţă
Graurii şi-o porumbiţă;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer şi culoare...

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privitorului spre cer

Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.

Sunt şi luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători.

Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Şi norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,

Deşi era noapte cu lună.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul gondolierului

Ţine vâsla cu putere
Gondolierul singuratic,
Ce-n periplul lui acvatic
Îşi găseşte mângâiere.

Cântă numai din plăcere
Acest tip înalt, simpatic.
Ţine vâsla cu putere
Gondolierul singuratic.

Gondola-nghite "jăratic",
Dar este numai o părere.
Gondolierul charismatic
Face volte-ntre veliere

Ţinând vâsla cu putere

rondel de Ioan Friciu (1 iulie 2008)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi poezia

Patriot din naştere, înflăcărat,
Omniprezent ştiut în societate,
Etern iubirea şi- a cîntat
Trubadurul poet pe înserate.
Uitat nu va fi niciodată,
Lauri va purta pe fruntea-i lată.

Şi vedem acum ce-i poezia:
Iubirea, viaţa, tineretul bucuria!

Parte integrantă din viaţă,
Organizare literală ce ne-nvaţă,
Eternitatea cuvântului ce-i
Zămislit din imagini şi idei.
Iubiri, tristeţi şi bucurii cântate,
Arta cuvintelor clare şi rimate...

Arta cuvintelor clare şi rimate,
Iubiri, tristeţi şi bucurii cântate.
Zămislit din imagini şi idei,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!