Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ion Caraion

Poezii de Ion Caraion

Abis II

Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un războinic doarme pe deal...

Un războinic doarme pe deal
îngropat cu cal cu tot.

Sub cerul pal,
sub stelele coapte,
năvălitorii se vor opri o noapte
și-și vor opri ura.
Animalele lor au să pască prin iarba pân′ la bot.

Pe urmă streinii au să-și urmeze, mări!
drumul,
genunea sau aventura.

Câinii pustiului amușină fumul.

Câinii pustiului sau ai pierzării.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproapele uitării

Aproapele uitării
scurtează munții și lungește apele.
Pasăre de pagubă, tu porți
prigoana cenușii în cioc.
Pe râuri și prund,
juzii se-ascund
ca nisipul.
Coc
semințe la morți.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un fel de echipaj

florile erau mai puternice decât cedrii
cine are voie să dea fericire altora?
mustrându-ne, iubim

dimineața am douăzeci de ani
trebuie să ne mulțumim cu durerea
seara mă fac înger și cerb
și pe urmă viscolul îmbrăcat în uimiri
și pe urmă lucrurile ca niște semințe
apuseseră două perechi
de generații în jur
dogorind se deschidea sub mine ca o pâlnie
orașul în care florile n-au vestejit niciodată

semafoare legate la ochi
prin paralaxa cealaltă

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai pielea lunecoasă ...

ai pielea lunecoasă și grea și granulată
și limpede și castă și liberă ca vântul
pe care fără hățuri l-a plăsmuit natura

pe trupul tău mă plimb ca pe-o șopârlă
trimisă dimineața c-un ac să-mi deseneze
în sânge, labirintul
și sângele țâșnește
învăluindu-ți solzii de smalțuri, ca o sare
ce repede se-ncheagă.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevinovăție

O caisă și-un cais
alergau prin paradis.
Panica primordială
încolți sub o petală
tresări sub un cubelc
"ea nu pealcă, eu nu pelc
Nu de flică, da' ne calcă!
Eu nu pelc, nici ea nu pealcă"
(și-oamenii dintâi, buimacii,
le-au făcut semne cu macii)

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Carmen saeculare

Voi întâlni femeia morbidă și bizară
ce-și reazemă trecutul de munți și de ferestre,
cu sângele de uliu, cu genele de ceară
sub umbra care piere a păsării măiestre.

Sub fluturii de lampă ai cărnii deopotrivă,
cu buzele uscate și tâmplele în comă
voi întâlni femeia absentă dar lascivă
ca-n clipa când se scaldă pădurile-n aromă.

Ca-n clipa când se uită prin pomi melancolia
și toamna intră-n oameni, și frigul intră-n casă,
voi întâlni – și-n treacăt scoțându-mi pălăria,
i-oi face semn cu mâna – femeia planturoasă.

(...)

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aqua forte

Și iată că într-o zi nu i-am mai putut duce sufletului meu
nici o bucurie. L-au năpădit întrebările;
toate cerurile, cu toate căldările,
i-au luat zâmbetul și i l-au dus la Dumnezeu.

Pe urmă viața a făcut din mine o sperietoare:
n-am mai glumit, n-am mai plecat, tinerețea s-a dus,
timpu-a trecut –
pe fiecare ușă un necunoscut
intra și ieșea, ca un râu dintr-o mare.

Brățările vântului sună pe câmp
și iat㠖 e seară...
Cu greu îmi potoleam sângele odinioară.
Câteodată mă uit la trecutul meu strâmb.

O inimă aleargă prin această învălmășeală,
amintirile fumegă și-alunecă unele-ntr-altele.
Sărutul soarelui încaltele
are un miros greu de-alcool și de hală.

[...] Citește tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am numai ce n-am

am numai ce n-am
al nimănui e totul

din nou tăcând în mine
tăceri imemoriale –

izvor de oameni

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calul

Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetății
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenușii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viață și de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni și arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar și din compot, chiar și din fluturi,
cu o singură condiție însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele și lupii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ion Caraion, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook