Ion Iancu Lefter

Doină (1)

Când ţi-am scrijelat conturu-n carnea aspră de stejar,
Dunăre fără de pulberi, dar cu unda înlunată,
braţul meu se arcuise ca o luncă de hotar,
mama-mi povestea, în sânge, Ţara mea adevărată.

Se îngândura pădurea,-n şopot straniu de cimpoaie,
când trăgând cu puşca-n stele, le doream un câmp de flori.
Dunăre, şi astăzi trunchiul a hotare mi se-ndoaie
înverzite de otave, încărunţite de ninsori.

Fie-mi Ţara zeul unic, cosmosul perfect rotund,
galaxii în armonie proprie să mă-nfioare,
universuri de eresuri şi de morţi cântând sub prund,
dorul păduros de toamnă şi durerea mea cea mare.

poezie de Ion Iancu Lefter din Ograda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelinit de cetini

Din tot ce-am fost, a mai rămas, prieteni,
un ochi uscat şi-nţelinit de cetini,
pe buza râpii sale-n prăbuşire
cresc sălcii şi salcâmi foşnind subţire
şi lighioane vin să-şi odihnească
umbrele-n care mor şi să îşi crească
puiandrii tineri, tăbăciţi de vânt,
de parc-aş fi, am fost şi nu mai sînt...
Un ciob de lună neagră carnea-mi muşcă
de parc-aş fi un Baiazid în cuşcă
şi-un Tamerlan cu oase m-ar hrăni
să nu mai pot, nicând, împărăţi
lumina sfântă ce mi s-a furat
la vânătoare cât am fost plecat.
Dar nu sitari şi lupi sau pui şi iezi
ci-ntunecaţii tigrii bengalezi
prin jungla vremii eu i-am urmărit
din zori de zi şi până-n asfinţit,
dar, iată, puşca mea n-a percutat
şi am rămas precum un ochi uscat.

poezie de Ion Iancu Lefter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn dublu

Te strig s-adormi în mine, draga mea,
ca-ntr-un cuibar cu ierburi căptuşit,
drept pernă eu ţi-am pregătit o stea
şi să te-acoperi - sângele-mi şoptit.

De greieri, mari orchestre-am împăcat,
privighetori şi sturzi şi turturele,
îţi va fi somnul dulce şi-aromat
un vin brumat în cofe şi-n ulcele.

Te-oi înveli cu propria mea carne,
frumoasă brazdă de pământ, uşure,
când nourii începe-or să-şi răstoarne
căldările, deja vei fi pădure.

Şi dacă să respiri vei înceta
voi replanta plămânii mei în tine,
ca să rămână vie carnea ta
şi să respir, la rândul meu, prin tine.

poezie de Ion Iancu Lefter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!