Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ion Pillat

Poezii de Ion Pillat

Neptun pe mări - VI

Neptun pe mări în spume și-a așezat domnia;
Zefir, pe-o adiere; Boreu, pe-un aprig vânt.
Cibela 'mpărătește pe rodnicul pământ
Și Ceres leagă spicul și Bacchus crește via.

Și-mpart nemuritorii: văzduhul, apa, glia
Și tot ce-a fost pe lume și toate câte sunt.
Un zeu ne duce-n leagăn și altul în mormânt;
Ei ne trimet păcatul și nevinovăția.

Veghează zei, zeițe pe orișice făptură -
În arbore: Driadă; la vatră: zeul Lau.
Suntem ca fire prinse în vastă țesătură.

Nu pot să lupt cu zeul: el dă și el culege;
De el nebunu-ncearcă să fugă în zadar.
Eu mă supun, cuminte, la ne-ndurata lege.

sonet de Ion Pillat din Poezii (1965)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Barbarul

E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alții, fără pată, mai negri ca tăciunii.

Toți încordați așteaptă și rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aștern cu ei câmpiei, dar prăbușit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii

M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Și voi urla năprasnic în liniștea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:

Tovarășe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele! —
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul sirenei

Când sub luciul lunei apa e mai albă ca zăpada
Urmărim corăbii grele sau triremele subțiri
Nopți întregi... și marinarii ne cred poate năluciri,
Lopătarii fără suflet din Sidon sau din Hellada.

Nu aud cântarea noastră dureroasă cum învie,
Nu văd trupul nostru fraged mângâiat din val în val,
Pentru dânșii el e spumă sau spinare de narval,
Căci nu știe azi vâslașul marea toată că e vie.

Dar tu care stai pe proră, pe trirema triumfală,
Tu, ce cânți și chemi trecutul peste vremuri domnitor
Glasul tău prin zări se-afundă ca un bucium sunător
Din ecouri în ecouri sub tăcerea siderală.

Și sirena ce ascunde o femeie și o zeie într-un trup
Cum nu e altul nici în cer, nici pe pământ,
Goală va ieși din valuri, din al mării larg vestmânt
Ca femeia de frumoasă și eternă ca o zeie.

poezie clasică de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blestemul

Scandat pe drumul vremii copita lui răsună,
Umplură tot pământul fugarii semizei...
Dar noaptea câteodată, în nopțile cu lună,
Când fiecare rază e ploaie de scântei,
îndrăgostiți poeții, atunci când îi adună
Iubirea sau norocul prin codri vechi de tei,
Zăriră, spun cu groază, în goana ei nebună
Năvala de centauri strângând la piept femei.
Și blestemul de veacuri pe neamul lor apasă,
Căci zeul, ce tresare în trup de armăsar,
De-a pururea dori-va femeea ca mireasă.
Deși n-avem potcoava răsunătoare de-aur,
Gonim, o, Zevs, prin lume frumosul în zadar:
în pieptul meu se zbate năprasnic un centaur!

poezie clasică de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corul lopătarilor

Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!

Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,
Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,
Prin valuri legănate să le vedem cum vin.
Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea
Tritonilor ce suflă în scoici marine. —
Marea Mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți...

Dar tu, ce-n al tău suflet trecutul tot îl porți,
O, călător de-o clipă pe apa călătoare,
Ridică-ți fruntea tristă! Pe coarda sunătoare
A lirei, ce așteaptă vibrând, lovește rar.
Atunci sub nimbul lunii și farmecul stelar,
Purtând în păru-i alge și albe flori marine,
Sirena va renaște din valuri pentru tine.

poezie clasică de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fugă de centauri

Coboară povârnișul, cu coamele în vânt,
Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună
De zgomotul copitei lovite de pământ.

Dar neamul, izgonitul, în herghelii s-adun㠗
își potolește goana pe țărmul nalt și frânt,
Privind la valul mării rostogolit pe dună.

Poseidon doar mai este pe mări nemuritor,
Din nai de mult nu cântă satirul pe câmpie
Și nimfa n-o mai afli în ape de izvor.

Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie în
cele două piepturi al morții crud fior,
Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie.

Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt,
Cu umbra se întinde și-l crește înserarea...
Nebuni își încordează puternicul avânt

[...] Citește tot

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcere

Prin crăpături de-obloane lumina, pete-pete,
Pătrunde pe podele, pe pat și pe perete.
Așa cum altădată încet s-a așternut
Când odihneam aicea sub albul așternut.
Iatacul e același și-n tihna lui adie,
În bâzâit de muște, bătrâna melodie,
Și ornicul rostește clipita de demult —
Da, toate sunt aceleași: le văd și le ascult.
Și zilele pierdute revin. Simt că mă cheamă
Privirea mea uitată din poza prinsă-n ramă,
Cu ochii mei, cu ochii dintâi — și simt pe piept
Cum giulgiul amintirii se las㠗 și, deștept,
Privesc cum îl atârnă drept coviltir pe toate.
Pe zid mai e hârtia cu flori încondeiate,
Și pușca ruginită mi-o văd pe un dulap.
I-e frică iar — o clip㠗 copilului, de-un cap
De cerb cu ochi de sticlă și coarne rămurate...

Adorm în paza unor descântece curate.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jardin du Luxembourg

Plutea aromitoare suflarea primăverii
Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxemburg;
Era în clipa-n care nu știi sub vraja serii
De vine aurora din nou, sau de-i amurg...

Zburară porumbieii din paltini. În surdină
Șoptea tânguitoare Fântâna Medicis. —
În cea mai minunată și clasică grădină
Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,

Când zgomotul cetății, vuind prelung, ca marea
Ce-și urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
Se strecură prin ramuri un liniștit obraz...

Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.
De ce, pe când o lună de gheață ne privea,
Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
Mai aibă ca o nalbă prin fluturii de nea?

[...] Citește tot

poezie clasică de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ocean polar

Noapte albă. Stalagmite nepătate de ninsoare
Vin ghețarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare și în zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.

Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,
Firmamentul în oglindă își restrânge-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,
Legănată de legende, promoroacă pe cleștar.

Noapte albă. Gheață naltă iconiță ca o friză
De zăpadă împietrită cu sclipire de oțel,
Își arată amăgirea unor aripi fără țel.
Fulgerare boreală, enigmatica banchiză.

poezie clasică de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unor mori de vânt

O, strașini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-și aduc aminte, așa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!

Sub șița învechită își întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie și pământ,
Și fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe țărână, sau prin nisipul dunii.

Deși vă paște moartea cumplită an de an,
Tot mai păstrați trufie de nobil castilian;
Subțire, brațul vostru înalță parcă-o spadă...

Și cum stați nemișcate — pricep: pândiți grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha și visul lui nebun.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ion Pillat, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Ion Pillat

Ion Pillat
poet, antologator, editor și publicist român, membru corespondent al Academiei Române

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!