Ion Sorescu

Iubire

Două coji de lumină
Căzute pe patul de lut,
Sub blana iernii, hermină.
Unite într-un sărut.

Două iubiri, palmă în palmă,
Adorm sub zàpezi troienite.
În scoica strivită de iarnă
Trăiesc două frunze, lipite.

N-au frică de vântul din lume,
Visează sub coama de-omăt,
Iubire rodită-ntre palme
Şi arsă cu suflet cu tot.

Dorinţe nebune trăite
Se sparg într-o iarnă fecundă,
Sunt coji de lumină-mplinite,
Din frunze iubire rotundă.

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

botul rece înfioară
roua strânsă-n palma nopţii
prin ferecătura bolţii
luna-mi pare căprioară
ce-nvia din poezia
unui suflet de copil
furişându-se tiptil
mi-a stârnit melancolia
hăituită de priviri
şi de dor de cei de-acasă
plânge dup-un nor sfioasă
picurându-mi amintiri.

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

dau cimitirele pe-afară
nu-şi mai găsesc strămoşii locul
se-adună de sub cruci o ţară
ce simte c-a venit sorocul
din nou să moară

îşi strâng în taină voievozii
divanurile de-altă dată
se mişcă iarăşi ţara toată
iar pe mişei îi duc aprozii
la judecată

pe cei ce-şi umilesc bătrânii
uitaţi prin sate-n agonie
şi cred că pot acum, nebunii,
să doarmă liniştiţi străbunii
sub glie

pe cei care-au lăsat părinţi
fără copii la bătrâneţe

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!